• cine

    Copyright © 2006-2106 Ştefan Talpalaru. All rights reserved.
  • ce

    Linux, filme, romgleză, politică, programare, muzică
  • recent comments

    Blegoo on canarul de pază al democr…
    Blegoo on vânătoarea de casandre
    we on tovarășe Iisuse Hristoase, fiu…
    we on Америка
    colector on Америка
    Neuroanch on omu’ cât trăiește…
    Neuroanch on just the TTIP, see how it…
    Blegoo on Sons of Hierarchy
  • tuităr

  • categorii

  • top posts

  • sitemeter

  • blog stats

    • 207,183 hits
  • technical stuff

  • pages

  • archives

  • calendar

    August 2015
    M T W T F S S
    « Jul    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  

canarul de pază al democrației

În 1962, ministrul german al apărării a declarat că un articol din Der Spiegel se bazează pe documente secrete și că jurnaliștii sunt vinovați de trădare. A ordinat arestul autorului, a doi redactori și a redactorului șef care era și proprietarul ziarului.

Subiectul articolului era evaluarea unui oficial NATO care considera armata germană doar “parțial pregătită” pentru a apăra țara, dar nu asta e important. Scandalul uriaș și deciziile judecătorești care au urmat au schimbat macazul unei societăți suspect de totalitare în Germania cu față de democrație model pe care o vedem azi. Cu libertatea presei având un loc foarte important în balanța politică.

Asta până de curând. netzpolitik.org e un site de știri axat pe drepturile asociate cu Internetul și după publicarea unor documente secrete în care se detaliau planurile de interceptare pe scară largă a comunicațiilor de pe rețelele de socializare și de pe chat-uri, s-au trezit cu o investigație pentru trădare.

Partea amuzantă e că aceiași oameni care acum sar ca arși că li se vede STASI-ul sunt ăia care au oprit investigația modului în care au ajuns americanii să spioneze politicieni germani (inclusiv Frau Merkel). Miloși cu americanii, duri cu jurnaliștii. C-așa-i în democrațiile totalitare.

bomb, bomb, bomb, bomb-bomb-Iran

Cel mai important grup de susținători ai Israelului în SUA nu sunt evreii americani, ci protestanții (în mare parte evangelici) care speră să grăbească a doua venire a lui Hristos prin grăbirea profețiilor pe care ei le interpretează ca depinzând de un mare război în Orientul Mijlociu.

Ultima lor nebunie e să încurajeze un conflict cu Iranul și în contextul ăsta trebuie văzută interceptarea unei conferințe telefonice a grupului Christians United for Israel. Principalul vorbitor e Brett Stephens – un important editor de la Wall Street Journal care se dovedește un activist neoconservator de cea mai joasă speță și care compară votul din congres pentru aprobarea acordului cu Iran cu votul care a dus la ultimul război cu Irak.

vânătoarea de casandre

Cineva e supărat rău de tot pe Varoufakis. Au apărut din senin vreo 5 procese în care fostul ministru de finanțe e acuzat de tot felul de infracțiuni, mergând până la înaltă trădare.

Totuși omul ăsta e un simplu parlamentar de când a ieșit din guvern. Electoratul grec nu-l prea înghite, la fel ca mare parte din Syriza – partidul care l-a adus în politică. Deci e cam scos pe tușă cu posibilități extrem de mici de a fi ales din nou la următoarele alegeri.

Cred că problema e alta. Varoufakis povestește în continuu, și cu multe detalii, culisele negocierilor cu “troika”. Ultima oară a fost pentru un articol în Le Monde Diplomatique, iar grecul nu e diplomatic deloc. Zice ce gândește, ce a văzut, ce a auzit. Încet-încet zice tot ce e de zis și nu pare să-l sperie nimic. Dimpotrivă, ne sperie el pe noi cu concluzii teribile în coada unor raționamente corecte și ușor de urmărit.

via | /r/Economics

regele e gol și coroana e îndoită

Din seria “hai să râdem de unguri”: simbolul puterii monarhice maghiare e o coroană cu o cruce îndoită în vârf. Crucea e o imitație ieftină care a înlocuit la un moment dat originalul care cică avea înglobate bucăți din crucea pe care a fost răstignit Iisus.

Prin secolul XVII, crucea asta a fost îndoită serios, cu vreo 30 de grade, iar ungurii în loc s-o îndrepte s-au adaptat și au început să o deseneze strâmbă prin cărți, steme, bancnote, etc. Poate n-a avut nimeni curajul să sugereze că “sfânta coroană” ar avea nevoie de reparații.

Америка

Războinicul cu față umană Wesley Clark vrea să rezolve problema tinerilor neliniștiți care se radicalizează prin suburbii prin internarea forțată în tabere de concentrare. Exact cum făceau cu civilii japonezi în cel de-al doilea război mondial (și într-o măsură mai mică cu civilii germani și italieni).

Și de parcă nu era suficient de absurd exemplul pozitiv al gulagurilor americane, generalul pizdii vorbește despre războiul nedeclarat împotriva unui inamic hiperbolic (teroarea) ca și cum ar fi un război real și cu un sfârșit ușor de identificat (sfârșitul terorii? dispariția teroriștilor? pax americana?). Iar dubioșii și cei care nu sunt suficient de loiali țărișoarei trebuie să stea la bulău până se termină războiul ăsta ciudat. Sau până mor.

Ăsta-i omul care candida la președinție în 2004 în jumătatea democrată a marii familii politice americane. Noroc că n-a trecut de primare.

via | /r/worldpolitics

 

say “hi” to the Führer, my dear

Au și tabloidele momentele lor de glorie: The Sun a publicat un filmuleț din 1933 cu doi adulți și doi copii din familia regală britanică făcând salutul nazist. Unul din adulți a ajuns rege pentru vreo 11 luni iar unul din copii e actuala regină.

Mare parte din subiecții britanici s-au indignat de obrăznicia jurnaliștilor, dar există și voci care cer acces liber la arhiva regală pentru perioada simpatiilor naziste. În 1945 a fost o curățenie generală în care s-au distrus materiale compromițătoare (în special corespondența), dar poate au rămas câteva documente interesante. Și poate când dă colțu’ baba, tembelul de Charles poate fi convins de importanța lor istorică.

P.S.: în 1933, național-socialiștii suspendaseră mare parte a drepturilor civile după incendierea Reichstag-ului și se apucaseră de hăituit comuniști. Orice simpatie la ora aia era deja nejustificabilă.

escatologia scatofagului de cursă lungă

Andrei Pleșu e scandalizat. Nu atât pentru statueta cu Iisus crucificat pe seceră și ciocan – care primește 3 paragrafe din 7 – ci pentru că papa Bergoglio e prea de stânga și prea ecologist. Prea preocupat de săraci, de încălzirea globală, de ridicarea nivelului mărilor, de extincția masivă a speciilor și de alte chestii lipsite de importanță pentru neo-conservatorul războinic care mai scrie o carte despre îngeri între două zboruri cu victime ale torturii către închisorile secrete de pe-un picior de plai.

Papa nu trebuie să se ocupe de chestii lumești, chiar dacă e monarhul absolut al unui stat mic dar foarte important. Nu, papa trebuie să ocupe de liniștea sufletească a intelectualilor-cameleoni care au devenit politicieni când a bătut vântul în direcția potrivită. Să se ocupe de inimioara lor sugrumată de grăsimea acumulată în decenii de supraalimentare. Să le îndepărteze frica de cazan, de preferat în schimbul unei donații generoase, ca să fie clar că și lumea cealaltă e capitalistă.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 94 other followers