artware

Moleman 2 – Demoscene – The Art of the Algorithms e un documentar fantastic din 2012 despre scena ungurească a demo-urilor pentru calculatoare – artă generativă care își are rădăcinile în introducerile animate cu muzică pe 8 biți din software-ul crăcuit pe când era bunica fată.

Mai toate demo-urile menționate sunt pe pouet.net, cu tot cu linkuri pe YouTube pentru înregistrări (totul e generat în timp real de câte un program ridicol de mic).

Advertisements

Sicilia, pământ românesc

Forma scurtă a zilelor săptămânii în limba siciliană (de fapt o colecție de dialecte): luni, marti, mèrcuri, jovi, vènniri, sàbbatu, dumìnica.

Unele diminutive au sufixele -uzzu/-uzza (pronunțate “-uțu/-uța”) în loc de echivalentul italian -etto/-etta sau -ino/-ina. Astfel, căsuță e “casuzza” în siciliană și “casetta” în italiană. Ierbuța e “irbuzza” în loc de “erbetta”. Străduța e “stratuzza” în loc de “stradina/stradetta/stradella”.

Am impresia că sunt și un pic moldoveni, pentru că au convertit, pe alocuri, “pi” în “chi” – de exemplu de la italianul “più” au ajuns la “cchiu”.

civilizația de la cur se împute

smells like ass” zice un personaj despre mașina celuilalt, în comedia de acțiune și de duzină The Hitman’s Bodyguard. De ce ar fi curul cel mai urât mirositor lucru cu care să compare putoarea mașinii? Poate pentru că mare parte din americani (și probabil din toată lumea civilizată) are un mare defect de igienă – se spală la fund doar când face duș sau baie și în restul timpului se preumblă cu urme uscate de fecale care n-au fost complet înlăturate de hârtia igienică.

În mod ideal, fundul trebuie spălat cu apă după ce e șters cu hârtie igienică. De fiecare dată. Italienii sunt foarte mândri de faptul că toate băile au bideu instalat și igiena lor e cea mai cea din toată Europa. Bideul e bun și la spălat vulva după urinare, nu doar fundul. E o invenție foarte utilă, dar nu e o invenție italiană.

Bideul a apărut în Franța, la sfârșitul secolului XVII, cu o conotație inițial negativă – pentru că a ajuns în scurt timp prin bordeluri, unde spălarea rapidă între doi clienți era necesară. În a doua jumătate a secolului următor, regina napoletană aduce un bideu din Franța și-l instalează la Reggia di Caserta – un castel tocmai construit de Bourboni ca să-l rivalizeze pe cel din Versailles. De acolo s-a răspândit în toată peninsula.

Între timp, francezii au început să renunțe la el de prin anii ’70, trecând la șervețele umede – genul care înfundă din când în când canalizările, pentru că sunt mai groase și mai rezistente decât hârtia igienică. Italienii și portughezii sunt încă pe baricade, spălați, curați și uscați ca niște vajnici apărători ai igienei corporale, înconjurați de barbari cărora le miroase curul.

P.S.: și vechii romani se spălau la fund după ce se căcau, cu un burete umezit la capătul unui băț. Mare parte din musulmani se spală și ei – pentru că unele norme de igienă fac parte din preceptele religioase – dar cu tehnologie mai primitivă, gen un furtun de apă lângă WC. Apropo de tehnologii primitive, un furtun de duș suficient de lung permite utilizarea căzii de baie drept bideu, așezați primitiv pe margine – soluție adoptată și de italienii din afara țării, între două postări pe net în care să se plângă de lipsa civilizației.

limba noastră-i o комоарэ

Din seria “de ce e americanii proști”, o listă cu universitățile în care limba, literatura și cultura română sunt predate în cadrul departamentului… slav:

https://slavic.washington.edu/fields/romanian

http://slavic.ucla.edu/romanian/

https://slaviceurasian.duke.edu/romanian-language

http://www.indiana.edu/~reeiweb/about/romania.shtml

https://slavic.osu.edu/courses/romanian

http://liberalarts.utexas.edu/slavic/news/article.php?id=1464

http://slavic.berkeley.edu/

http://slavic.columbia.edu/node/512

http://catalog.yale.edu/ycps/subjects-of-instruction/slavic-languages-literatures/#coursestext

Se pare că criteriul geografic a fost mai important decât cel lingvistic și uite așa a ajuns toată Europa de est în aceeași găleată universitară.

apocalipsuri și nevoi

The State e o miniserie excelentă despre niște musulmani britanici care se duc în Siria ca să lupte în jihad alături de ISIS. Realizatorul s-a documentat bine și ne arată, în 4 episoade de câte 48 de minute fiecare, detalii foarte interesante din lumea celor care vor să grăbească apocalipsa.

Nu că ar fi vreun secret – informația apare în primul număr din revista de fițe al teroriștilor – dar e discutat mai rar. Scopul declarat al ISIS-ului e să împlinească profeția unui mare război între credincioși și Imperiul Roman (care a dispărut între timp, dar e la fel de bun și imperiul American) pe care credincioșii îl vor câștiga cu o treime din ei morți, o treime dezertori și treimea rămasă – cuceritoare a Constantinopolului. După aia vine Iisus din cer și o pune de-o dictatură globală timp de 40 de ani, după ce se bate pe umeri amical cu Mahdi (Mesia islamic) care are o domnie mai scurtă – doar 7 ani.

Ce caută Iisus în escatologia islamică? Coranul (și implicit hadith-urile) au fost plagiate la greu după textele sacre iudeo-creștine și Mohamed a fost băiat bun și a dat la toată lumea câte un rol. Astfel, deși Iisus e redus la un simplu profet, se bucură oricum de o poziție privilegiată.

Toată nebunia asta nu e monopolul musulmanilor. Avem și noi nebunii noștri – evanghelicii care constituie un sfert din populația Statelor Unite sunt convinși că au o datorie religioasă de a susține necondiționat Israelul pentru a împlini apocalipsa creștină. Tribul ales trebuie să se întoarcă în posesia pământului făgăduinței și să se războiască din greu cu vecinii cei necredincioși. Două treimi vor muri în bătălie, după profetul Zaharia, iar treimea rămasă se va converti la creștinism – după creștinii optimiști.

vinovații fără vină

În lumea serialelor TV, universul conspiră la confirmarea clișeelor sociale. Nu contează cât de mare e conflictul între fapte și așteptări, sistemul va găsi o metodă prin care să demonstreze că așteptările erau justificate.

i se citea nevinovăția pe față

Criminal Justice pare filmat în anii ’80, dar e din 2008. În primul sezon, un puști din clasa mijlocie e găsit cu arma crimei asupra lui și e plin de sângele victimei – o bagaboantă care s-a urcat în taxiul furat de puști de la propriul tată pentru o aventură în oraș. Bagaboanta, jucată de o Ruth Negga exotică și fascinantă, îl corupe pe tânăr cu droguri și sex. Ce sens are ca puștiul s-o fi omorât așa, din senin?

Urmează cinci episoade în care Moffat forțează sistemul legal să demonstreze nevinovăția unicului suspect. Era de fapt o terță persoană care a intrat în casă ca să planteze cuțitul în duduia adormită.

Partea fascinantă e că avocații britanici sunt împărțiți în două căprării distincte: solicitors și barristers. Primii sunt mai neciopliți, interacționează cu clientul, negociază costul serviciilor, caută dovezi, etc. dar nu au voie să pledeze cazul în fața judecătorului. Aia e treaba barrister-ilor – oameni cu carte și perucă, oameni care nu se coboară la nivelul prostimii. Plata lor nu vine direct de la client, ci clientul plătește necioplitul și necioplitul plătește avocatul educat.

Au avut loc niște reforme în sistem și în unele locuri îi lasă și pe solicitors să poarte perucă și rochie neagră și chiar să pledeze în niște curți mai mici, mai de la țară.

așa ceva nu există – vina victimei de profesie e ca girafa țăranului

Al doilea sezon mărește doza: o casnică deprimată care se futea cu psihiatrul bagă un cuțit în abdomenul soțului. Și ei i se citea nevinovăția pe față, că doar își iubea copiii. Masculul cel rău o controla din toate pozițiile, o înnebunea cu cruzime și o viola în cur. Casnica, jucată magistral de Maxine Peake, era – desigur – o victimă. Sistemul recunoaște asta și o condamnă la doar cinci ani de închisoare, cu eliberare după doi jumate, pentru bună purtare și fantezii feministe. Lumea imaginară s-a întors pe făgașul ei normal.

when she passes, each one she passes goes “not guilty”

Nici americanii nu se lasă mai prejos. În The Sinner, Jessica Biel înjunghie un fraier pe plajă și ajunge la închisoare. Detectivul știe că o bunăciune nu poate să fie altceva decât o victimă, așa că sapă cu îndârjire în trecutul misterios al tinerei. Poate a spălat-o vreo sectă pe creier, poate face parte din MKUltra, poate au drogat-o și prostituat-o niște sataniști. Ceva trebuie să explice convingerea lui (și a noastră). Nu contează că părinții abuzivi și hiper-religioși sunt niște caricaturi. Pot să fie și extratereștri dacă ajută să demonstreze că duduia n-are nicio vină. Hai liberare!

P.S.: Faptul că detectivul-sclav era mesmerizat de o dominatoare grasă și urâtă arată că, deși plin de defecte, avea de fapt un suflet bun și feminist.