liturghia catolică

Am avut ocazia să observ cu atenție o slujbă catolică într-o biserică ultra-opulentă dintr-un sat piemontez. Preotul bătrân era asistat de 3 fete de vreo 12 ani. Băieții se ocupau doar cu cerșitul printre bănci, mai la distanță așa…

Lipsa catapetesmei care să separe naosul de altar e un lucru foarte bun, pentru că se văd toate momentele ritualului, inclusiv “consacrarea” pâinii și vinului pentru împărtășanie. Pâinea e înlocuită de niște lipii mici și rotunde. Partea kitsch e că în momentul transformării în corpul și sângele lui Iisus sună un clopoțel. Cică vine de pe vremea când slujba era în limba latină și țăranii nu înțelegeau ce se recită, așa că era semnalizat momentul de maximă importanță.

Partea amuzantă e că preotul bea singur tot “sângele”. La credincioși dă doar “corpul”. Moșul pe care l-am văzut eu a băut vinul în două reprize: o dată după ritualul inițial și pe urmă după ce a împărtășit lumea, ștergând cu grijă orice urmă de pe pocal, că nu poate să arunce sângele Domnului în canalizare.

O altă parte amuzantă a fost prezența unei călugărițe care țipa cel mai tare răspunsurile din public – răspunsuri care făceau parte din slujbă, desigur. La un moment dat s-a dus în altar, a scos niște moaște și le-a pus pe masa unde urma să se oficieze misterul euharistic. Pe urmă a luat jumătate din lipii și a împărtășit lumea în paralel cu popa. Părea foarte mulțumită de rolul ei.

Rolul ritualic al femeilor a crescut semnificativ cu trecerea timpului. Două mirene au citit din Biblie în timpul slujbei, în locul preotului.

Autolezionismul catartic care le este așa de drag catolicilor lipsește aproape complet pe durata slujbei. În loc să stea în picioare și să îngenuncheze pe ciment, ca noi ortodocșii, stau așezați pe băncuțe și se ridică în picioare când e cazul. Mai e un mic episod de bătut cu pumnul în piept în cadrul unei scurte spovedanii colective de genul “mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa”, dar e o glumă pe lângă procesiunile religioase din sud unde păcătoșii se înțeapă repetat ca să le dea sângele și să-i spele de păcatele de peste an.

Muzica live a fost mai bine reprezentată ca de obicei, că era ocazie specială: prima împărtășanie a unor copii în jur de 9 ani care au terminat un curs de catehism ca să înțeleagă ce onoare li se face. Din păcate, orga originală a fost înlocuită cu o orgă electronică. S-o fi defectat, în 150 de ani de când e biserica, sau nu se complică nimeni să umfle foalele când există deja sonorizare cum trebuie pentru un clăpar, un chitarist și niște coriști. Oricum, impresionant pentru un sat de 1300 de locuitori.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.