Rukmini Callimachi a fugit din România în ’79, cu mama și bunica care au obținut pașapoarte pentru o vacanță în… Paris. Deci nu într-o țară socialistă, vecină și prietenă, ci în Occidentul imperialist. Totul cu aprobarea Securității, desigur.
Ei bine, familia asta ajunge în Elveția unde primește azil politic, după care emigrează în SUA. Rukmini devine jurnalistă și la un moment dat aterizează la Pravda americană – New York Times – un ziar atât de corupt că jurnaliștii cer permisiunea CIA-ului înainte să publice articole.
Fata noastră se pune pe treabă și inventează povești ridicole cu super-teroriști care trag din toate direcțiile – și care poate-i sună la ușă în timp ce ea înregistrează un podcast despre ISIS într-o suburbie americană de barosani.
NYT o ține în puf, că complexul militar-industrial are nevoie de povești din astea ca să justifice noi bugete mărețe și agresiuni eroice împotriva dușmanului de neam și țară. Și nu strică nici acuzațiile absurde de genul implicării ISIS în terorismul domestic gen Las Vegas 2017. Totul e bun pentru a ține prostimea sub tensiune și pentru a crește audiența ziarului cu povești emoționale.
Șase ani mai târziu, se sparge buba: un informator canadian care se dădea mare luptător ISIS e arestat pentru înșelăciune. Meseria lui era să toarne povești la jurnaliști în schimbul banilor. Printre jurnaliștii ăștia era și mitomana noastră, și uite așa a ajuns NYT la concluzia că e momentul să aibă o revelație: românca îi mințea gogonat de șase ani de zile și ei abia acum s-au prins, când se termină click-urile și viralitatea ciripiturilor.
P.S.: “Mi-aduc aminte, într-o altă partidă, un jucător cu o poziție foarte bună în clasament a trimis o minge afară, a trimis a doua minge afară, l-a trimis pe frate-său afară, pe cumnatu-său afară, pe soră-sa afară… Bine, frate, dar toți out, toți out, toți out?! S-a observat în tribune, respectivul a fost eliberat din lot și numit arbitru pe tușe, c-așa-i în tenis.” – Toma Caragiu, 1973
Ştefan's rant 