apocalipsuri și nevoi

The State e o miniserie excelentă despre niște musulmani britanici care se duc în Siria ca să lupte în jihad alături de ISIS. Realizatorul s-a documentat bine și ne arată, în 4 episoade de câte 48 de minute fiecare, detalii foarte interesante din lumea celor care vor să grăbească apocalipsa.

Nu că ar fi vreun secret – informația apare în primul număr din revista de fițe al teroriștilor – dar e discutat mai rar. Scopul declarat al ISIS-ului e să împlinească profeția unui mare război între credincioși și Imperiul Roman (care a dispărut între timp, dar e la fel de bun și imperiul American) pe care credincioșii îl vor câștiga cu o treime din ei morți, o treime dezertori și treimea rămasă – cuceritoare a Constantinopolului. După aia vine Iisus din cer și o pune de-o dictatură globală timp de 40 de ani, după ce se bate pe umeri amical cu Mahdi (Mesia islamic) care are o domnie mai scurtă – doar 7 ani.

Ce caută Iisus în escatologia islamică? Coranul (și implicit hadith-urile) au fost plagiate la greu după textele sacre iudeo-creștine și Mohamed a fost băiat bun și a dat la toată lumea câte un rol. Astfel, deși Iisus e redus la un simplu profet, se bucură oricum de o poziție privilegiată.

Toată nebunia asta nu e monopolul musulmanilor. Avem și noi nebunii noștri – evanghelicii care constituie un sfert din populația Statelor Unite sunt convinși că au o datorie religioasă de a susține necondiționat Israelul pentru a împlini apocalipsa creștină. Tribul ales trebuie să se întoarcă în posesia pământului făgăduinței și să se războiască din greu cu vecinii cei necredincioși. Două treimi vor muri în bătălie, după profetul Zaharia, iar treimea rămasă se va converti la creștinism – după creștinii optimiști.

Advertisements

vinovații fără vină

În lumea serialelor TV, universul conspiră la confirmarea clișeelor sociale. Nu contează cât de mare e conflictul între fapte și așteptări, sistemul va găsi o metodă prin care să demonstreze că așteptările erau justificate.

i se citea nevinovăția pe față

Criminal Justice pare filmat în anii ’80, dar e din 2008. În primul sezon, un puști din clasa mijlocie e găsit cu arma crimei asupra lui și e plin de sângele victimei – o bagaboantă care s-a urcat în taxiul furat de puști de la propriul tată pentru o aventură în oraș. Bagaboanta, jucată de o Ruth Negga exotică și fascinantă, îl corupe pe tânăr cu droguri și sex. Ce sens are ca puștiul s-o fi omorât așa, din senin?

Urmează cinci episoade în care Moffat forțează sistemul legal să demonstreze nevinovăția unicului suspect. Era de fapt o terță persoană care a intrat în casă ca să planteze cuțitul în duduia adormită.

Partea fascinantă e că avocații britanici sunt împărțiți în două căprării distincte: solicitors și barristers. Primii sunt mai neciopliți, interacționează cu clientul, negociază costul serviciilor, caută dovezi, etc. dar nu au voie să pledeze cazul în fața judecătorului. Aia e treaba barrister-ilor – oameni cu carte și perucă, oameni care nu se coboară la nivelul prostimii. Plata lor nu vine direct de la client, ci clientul plătește necioplitul și necioplitul plătește avocatul educat.

Au avut loc niște reforme în sistem și în unele locuri îi lasă și pe solicitors să poarte perucă și rochie neagră și chiar să pledeze în niște curți mai mici, mai de la țară.

așa ceva nu există – vina victimei de profesie e ca girafa țăranului

Al doilea sezon mărește doza: o casnică deprimată care se futea cu psihiatrul bagă un cuțit în abdomenul soțului. Și ei i se citea nevinovăția pe față, că doar își iubea copiii. Masculul cel rău o controla din toate pozițiile, o înnebunea cu cruzime și o viola în cur. Casnica, jucată magistral de Maxine Peake, era – desigur – o victimă. Sistemul recunoaște asta și o condamnă la doar cinci ani de închisoare, cu eliberare după doi jumate, pentru bună purtare și fantezii feministe. Lumea imaginară s-a întors pe făgașul ei normal.

when she passes, each one she passes goes “not guilty”

Nici americanii nu se lasă mai prejos. În The Sinner, Jessica Biel înjunghie un fraier pe plajă și ajunge la închisoare. Detectivul știe că o bunăciune nu poate să fie altceva decât o victimă, așa că sapă cu îndârjire în trecutul misterios al tinerei. Poate a spălat-o vreo sectă pe creier, poate face parte din MKUltra, poate au drogat-o și prostituat-o niște sataniști. Ceva trebuie să explice convingerea lui (și a noastră). Nu contează că părinții abuzivi și hiper-religioși sunt niște caricaturi. Pot să fie și extratereștri dacă ajută să demonstreze că duduia n-are nicio vină. Hai liberare!

P.S.: Faptul că detectivul-sclav era mesmerizat de o dominatoare grasă și urâtă arată că, deși plin de defecte, avea de fapt un suflet bun și feminist.

libertate și propagandă

O jurnalistă americană care trăiește din 2007 în Turcia publică o carte despre experiența ei, punând accentul pe evoluția propriei identități după confruntarea cu perspectivele străinilor. Articolul din The Guardian se bazează pe un extras din carte și printre pasajele interesante e ăsta despre mentalitatea celor născuți excepționali:

“We are told it is the greatest country on earth. The thing is, we will never reconsider that narrative the way you are doing just now, because to us, that isn’t propaganda, that is truth. And to us, that isn’t nationalism, it’s patriotism. And the thing is, we will never question any of it because at the same time, all we are being told is how free-thinking we are, that we are free. So we don’t know there is anything wrong in believing our country is the greatest on earth. The whole thing sort of convinces you that a collective consciousness in the world came to that very conclusion.”

I program my home computer, beam myself into the future

At some point, the Linux kernel decided that the maximum CPU usage (derived from “/proc/<PID>/stat”) for my FX-8320E CPU should be 400% instead of 800%. Poppycock, I say! This Piledriver beauty has 8 (integer) cores and Conky divides a process’ CPU usage to the number of cores, ending up with a maximum value of 50% instead of 100%.

So it should be as simple as doubling the “CPU%” value for each ${top cpu <#>} in ~/.conkyrc, right? Unfortunately, Conky’s configuration file lacks support for even the simplest math operation. The only way I could double those value was with a Lua script:

function conky_double(...)
        return string.format('%6.2f', 2 * tonumber(conky_parse('${' .. table.concat({...}, ' ') .. '}')));
end

This Lua function is called “double” inside the config file and it’s used to replace something like “${top cpu 1}” with “${lua double top cpu 1}”. So the function takes an arbitrary number of parameters  (passed as strings), insert spaces between them, places the result between “${” and “}”, gets conky to parse this as if it were a regular config command, converts the resulting string in a number, doubles it, formats it and returns it.

Now all that’s left to do is tell Conky to load this Lua script, by adding this inside conky.config:

lua_load = '/path/to/conky.lua'

and, of course, put “lua double” in front of those “top cpu” calls so processes can be shown with the right CPU usage percentage.

singularitatea artificiilor inteligente

Am o teorie a conspirației mică și simpatică: Elon Musk, Stephen Hawking și ceilalți semnatari ai Open Letter on Artificial Intelligence au fost de fapt păcăliți de o campanie de PR pentru unul din filmele despre inteligențe artificiale malefice care se lansau în acel an: “Terminator Genisys” și “Avengers: Age of Ultron“.

În sprijinul teoriei aduc faptul că ce numim azi “inteligență artificială” e doar pattern matching și suntem departe ani lumină de un strong AI. Pe partea mai puțin serioasă, institutul care a clocit scrisoarea publică are în “scientific advisory board” doi actori: Alan Alda și Morgan Freeman :-)

Mi-am adus aminte de asta cu ocazia unui episod din seria “râde ciob de oala spartă” – Musk îl acuză pe Zuckerberg că nu înțelege suficient domeniul inteligenței artificiale…

 

liderul lumii cenzurate

Glenn Greenwald scrie despre criminalizarea apelurilor la boicotul Israelului. Propunerea asta de lege la nivel federal în SUA vine după numeroase interdicții la nivel de campusuri universitare și legi statale (ca cea care va fi folosită pentru a-i anula un concert lui Roger Waters).

Dacă trece legea, pedeapsa minimă pentru criticii Israelului va fi o amendă de 250.000 de dolari, iar cea maximă un milion amenda și 20 de ani de închisoare.