Inscripţia asta a fost pusă de fascişti pe casa în care a locuit Nietzsche la Torino. Ultima lui carte, Ecce Homo, e numită “libro della sua vita”, deşi nu e decât o autobiografie fără prea mare importanţă pentru sistemul filosofic sau măcar pentru polemică. Motivul pentru care fasciştii îl simpatizau e probabil conceptul de “supraom” şi critica “moralei de sclavi” impusă de creştinism. Ce uită să amintească băieţii e că un an mai târziu (în 1889) la câţiva paşi de casă, în piazza Carlo Alberto, filosoful a luat-o complet razna. Legenda spune că a văzut un cal biciuit sălbatic în celălalt capăt al pieţii, a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi a căzut la pământ. Nu şi-a mai revenit până când a dat colţul în 1900.
Culmea este că, în opinia mea cel puţin, conceptul de ubermensch este relativ apropiat de ideea creştină a omului mântuit. Mă refer aici la faptul că ambii sunt chemaţi să se dezică de vechile valori pe care le ţineau la mare preţ pentru a le înlocui cu noile idei, ale noii vieţi. Poate ăsta era şi motivul frustrării anticreştine a lui Nietzsche, şi-anume faptul că nu venise el primul la rampă cu mănunchiul ăsta de idei. Or smth like that. :)
Îndumnezeirea creştină e cam apogeul în materie de Übermensch, dar nu e suficient de spectaculoasă pentru Nietzsche.
“Sechele” din copilărie probabil, având în vedere că tatăl său a avut implicare bisericească.