Vlad corectează o greşeală a ziariştilor de la RFI şi cu ocazia asta aflăm şi noi despre o religie pre-islamică a unei minorităţi kurde: yazidi. În viziunea lor, îşi au originea într-un act de autoerotism al lui Adam (mi se pare lipsit de respect să spun “labă tristă”). Se pare că Adam şi Eva s-au luat la întrecere să vadă care e mai tare în sămânţă. Nu ştiu cum, dar Eva şi-a colectat sămânţa într-un borcan, la fel ca Adam. Borcanul Evei a făcut muşte, iar al lui Adam a făcut un copil care a crescut, şi-a găsit un soi de înger cu care să procreeze şi aşa au apărut yazidii. Înainte de povestea asta, Dumnezeu a creat 7 îngeri şi l-a numit şef pe Melek Taus, căruia i-a spus să nu se închine nici unei alte fiinţe. Melek ăsta era foarte mândru de originea lui pură (nu ca Adam din praf) aşa că atunci când Creatorul le-a spus îngerilor să i se închine lui Adam, el a refuzat. Până aici sună a povestea căderii lui Lucifer din cauza propriei mândrii, nu-i aşa? Chiar simbolul îngerului e un păun – probabil cea mai majestoasă pasăre cunoscută de credincioşi. Varianta yazidilor ia o turnură favorabilă lui Melek care e felicitat de Dumnezeu şi pus şef peste tot Pământul. Nemulţumirea lui Vlad e că ziariştii ăştia de doi lei propaghează viziunea musulmană Melek = Shaitan = Diavolul şi implicit yazidii sunt nişte satanişti. Poziţia islamului faţă de secta asta nu e deloc surprinzătoare. Ce e interesant e felul în care comunitatea asta de 2-300000 de oameni îşi apără puritatea etnică şi religioasă. Nu e permis nici măcar contactul prelungit cu străinii văzut ca o potenţială contaminare. De căsătorii în afara sectei nici nu poate fi vorba. În aprilie au omorăt cu pietre o tânără care se vedea cu un musulman şi au filmat scena cu telefoanele mobile. Drept răzbunare, musulmanii au omorât 23 de yazidi (aleşi la întâmplare). Din fericire secta este autolimitată în timp şi spaţiu din cauză că nu acceptă convertiţi şi continuă să se împerecheze între ei (cam greu să eviţi problemele într-o comunitate de 1000 de oameni cum e cea din Turcia. Sper că mai merg şi ei la peţit prin Irak.).
- Comment
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Ştefan's rant 
De fapt, nu e chiar aşa, ezidi au tot emigrat prin alte ţări, şi în parte şi-au pierdut identitatea. Cât despre descrierea pe care o faci mitologiei lor, ea nu e mai de încredere de cât cea făcută de mine, sau decât oricare descriere găsibilă prin internet. Toate descrierile disponibile în momentul de faţă sunt din surse exterioare comunităţii ezidi, surse care la origini au fost toate ostile. Despre creştini s-au spus multe orori în vremurile persecuţiilor, iar creştinii însăşi au scris multe orori despre eretici, aruncând în foc textele scrise de aceştia din urmă, aşa că astăzi nu poţi să mai ştii mare lucru despre nimica în domeniul ăsta.
De asta meseria de istoric al religiilor e foarte delicată şi ar trebui lăsată specialiştilor :)
In timpul persecuţiilor nu exista Internet. Acum, din 2-300000 de credincioşi, s-o găsi vreunul care să “rupă tăcerea” dacă e ceva de rectificat. Între timp, eu zic să săpăm că dacă lăsăm totul pe mâna specialiştilor ajungem să gândim cu ideile lor.
Uite încă o sursă: Times
Cu documentaţia sacră nu stăm deloc bine, singura copie fiind furnizată de un musulman, dar pe măsură ce apar detalii teoria satanismului e din ce în ce mai credibilă. Vezi de ex. şarpele negru de la intrarea în templu care ar reprezenta şarpele din grădina Edenului.
“Hence the Yazidis believe that Melek Ta’us is the representative of God on the face of the Earth, and comes down to the Earth on the first Wednesday of Nisan (March/April). ”
That’s true. Cand vine, de Nisan, vina la volanul unei Mazda.
Ştefan, nu prea ştiu exact ce înţelegi prin satanism. Hai să ne gândim puţin. Presupunem că secta e preislamică, ba chiar şi precreştină, după dovezile aparente. Singurul satan care ar fi putut să îl cunoască era Ahriman, presupunând că mitologia sectei e postzoroastriană (denumirea de “sectă” nu e corectă, pentru că habar nu avem din ce s-a scindat, dar passons). Ei bine, eu nu văd absolut nici o asemănare între Ahriman şi Melek Taus. Nici una.
Din contră, văd o asemănare pur ;i simplu frapantă între ce şapte “îngeri”, al căror şef e Melek Taus, şi Ameşa Spenta, cele şapte divinităţi subordonate lui Ahura Mazda, din mitologia persană zozoastriană. Dacă vrei, continui analogia cu o consideraţie etimologică: un alt termen pentru Ameşa Spenta este, ţine-te bine, Yazada.
Alors, te mai ]ntreb o dată: unde e satanismul?
A propos de “actul autoerotic al lui Adam”: multe dintre religiile antice aveau o astfel de cosmogonie, de exemplu, la vechii egipteni, Ptah a creat universul dintr-un scuipat, sau prin masturbare.
E totuşi un amestec de elemente persane, islamice (sufi în special) şi probabil alte religii cu care au intrat în contact. Se pare că puritatea religioasă s-au gândit să o conserve cam târziu. Noţiunea de Satan sper că o putem defini şi în absenţa creştinismului – creatură în antiteză cu creatorul. Melek Taus are elementele răzvrătirii dar spre deosebire de creştinism, nu e pedepsit, ci premiat.
Cu masturbarea lui Adam nu-i aşa de simplu. În creştinism, Adam şi Eva au căpătat funcţia sexuală în cadrul pedepsei şi izgonirii din rai. Până atunci nu aveau cum să se reproducă. Originea unilaterală a yazidilor are mai mult o semnificaţie de “popor ales”, cu atribute genetice unice care nu trebuie să se amestece cu cei de altă origine. Cred că nu s-au gândit ei la cosmogonii când au venit cu povestea asta.
Ce scrii tu acolo despre “viziunea musulmana Melek = Shaitain = Diavolul” e nerozie curata, nu te supara, pentru ca nu stii ce vorbesti. Melek in araba inseamna “Inger”. Semnul egal intre Inger si Diavol e nitel exagerat, ca sa ma exprim eufemistic, pentru ca Ingerii sunt purtatori ai atributelor divine, in vreme ce diavolul are existenta ontologica iluzorie.
Dar sa stii ca apreciez efortul…
Lui Vlad,
in principiu nu e nici un satanism la Yazida astia. Sigur ca islamul contemporan a dezvoltat foarte multe curente de tip protestant, saracind capacitatea de a coexista cu alte forme de adorare a divinitatii. Personal, n-as pune pret pe cele relatate de un musulman daca n-as fi ferm convins ca are pregatirea metafizica necesara ca sa priceapa ce fac Yazida. Plus ca, dupa secretul cu care se invaluie respectivii, un observator neavizat are si mai putine sanse sa inteleaga.
Sarpele negru de la intrarea in templu nu este un simbol automat negativ. Ba chiar sarpele este in multe situatii un simbol benefic (a se vedea sfatul lui Iisus dat apostolilor plecati sa propovaduiasca: “Fiti nevinovati ca porumbeii si intelepti ca serpii.”). Mai este si sarpele ridicat de Moise in desert, si care vindeca. Cei care nu stiu despre sarpe decat imaginea de la Zoo n-ar trebui sa se aventureze in exegeze la simbolurile sacre.
Radu, nerozie e să nu citeşti şi mai sus şi să vezi că mă refeream la Melek Taus (“îngerul păun” sau “ingerul lui Dumnezeu”, cum vrei să traduci). Existenţa diavoluli e cât se poate de reală pentru tradiţia musulmană (unde e un djin) şi cea iudeo-creştină(înger).
Citind acum despre Shaitan am mai descoperit o chestie interesantă: i-a fost cerut să i se închine lui Adam, exact ca în legenda yazidi. După ce a refuzat din cauză că îl considera pe Adam inferior, a fost izgonit în “lacul de foc”. Dacă yazidi au vrut să-şi camufleze religia în Islam, de ce au ales tocmai figura lui Shaitan?
Mie mi se pare că toată treaba cu îngerul răzvrătit şi cu Adam sunt interpretări ulterioare , posibil de către observatori exteriori musulmani, sau poate chiar din interior, în legătură poate cu reforma pe care şeicul Adi ibn Mustafa (un “avatar” al lui Melek Taus) a efectuat-o în secolul XII, secolul de aur al Sufyia. Un pic cam ca “interpretatio graeca”, sau cum creştinismul începuturilor încerca uneori să asimileze credinţe autohtone păgâne. Cu alte cuvinte, mi se pare propbabil ca “Adam” sau “îngerul Melek Taus” să aibă mult prea puţine de a face cu Adamul şi cu îngerii din religiile abrahamice, ci mai curând cu zeităţi vechi persane, rebotezate ulterior cu nume mai accesibile. Asemănarea dintre “îngerii” yazidi şu heptada persană Ameşa Spenta e suficient de puternică pentru a presupune o relaţie directă între acestea, peste care s-a suprapus o interpretare “îngerească” ulterioară.
Despre înrudirea kurzilor cu perşii, ar fi de zis mormane, începând cu legenda înfiinţării poporului kurd din Şah Namé, în vremea lui Zohak cel cu trei capete, dar asta e altă poveste.
Stefane, nu pune totusi semnul egal intre djinn si diavol. Daca as folosi in descriere teoria multimilor, as spune ca undeva multimea djinnilor si multimea diavolilor au elemente comune, dar nu este vorba de una si aceeasi. In Coran apare explicit mentionarea djinnilor muslim, adica supusi lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acesti djinni “benefici” (care pot fi intalniti si in O mie si una de nopti) nu sunt nici pe departe ingeri.
Pe de alta parte, diavolul mai este ecuat uneori si cu an-nafs (care poate fi tradus prin “suflet”, cu conditia sa nu-l confundam cu ar-ruh, care este alta poveste). Diavolul este in noi, si asta n-o spun doar musulmanii…
Cand ziceam ca “diavolul are dimensiune ontologica iluzorie” n-am vrut sa se inteleaga ca n-ar exista. Fireste ca exista. Dar existenta lui e morganatica, si are consistenta minciunii. Fata Morgana, minciuna, Shaitan, sunt existente-non-existente, sunt rupte de Principiu si la fel de valide ca stafiile.
Mitul inchinarii pe care Shaitan, fiinta de foc, trebuia s-o faca fata de Adam, fiinta de pamant, este in Coran.
Am citit si recitit comentariile la acest post cu reala placere.
Pentru mine, djinul musulman este un fel de inger crestin. Are liber-arbitru, nu ca îngerii din Coran, ci ca îngerii din Biblie, cei capabili să se revolte împreună cu Satan.
Stefane, :-) spunea odata ca liberul arbitru este libertatea ce ti se da sa-ti accepti destinul :-)
Si zic si acum.
[…] despre cum, discutând la Ştefan despre chestiunea Ezidiţilor, m-am apucat să citesc mai multe, dar tot pe apucate, ca să […]
imi spune si mie cineva ce religie/secta/whatever propavaduieste asa ceva: http://www.roportal.ro/discutii/index.php?s=&showtopic=33803&view=findpost&p=978191
ms.
Per total e originală, dar cu un evident sincretism din ce i-a trecut pe la ureche.
Una e negaţiunea lui Dumnezeu de către un agent subaltern şi alta e negaţiunea lui Lucifer, aceea a oricărei limitaţiuni care ar părea să se prindă ca o pojghiţă pe Faţa divină.
——–
Cand ziceam ca “diavolul are dimensiune ontologica iluzorie” n-am vrut sa se inteleaga ca n-ar exista. Fireste ca exista. Dar existenta lui e morganatica, si are consistenta minciunii. Fata Morgana, minciuna, Shaitan, sunt existente-non-existente, sunt rupte de Principiu si la fel de valide ca stafiile.
———
cum să aibă mă dimensiune ontologică iluzorie? restu e bullshit iliescian obişnuit nu am chef de comentat acu…
mă nu are cum să fie rupte de principiu, eşti varză iliescule!
———
Mitul inchinarii pe care Shaitan, fiinta de foc, trebuia s-o faca fata de Adam, fiinta de pamant, este in Coran.
———
mitul ăsta iliescule tată să ştii aşa:
o „fiinţă de foc” niciodată nu o să se „închine” în faţa unei FORME, fie ea şi divină! Pt. că iliescule, Lucifer este amantul perfect care cere de la Dzeu totul, e cu el dincolo de Fiinţă, dincolo de toată creaţia… ca să nu mai zic că el este cel mai interior inger… asta nu-ţi spune nimic? degeaba ai citit Coranul dacă nici măcar asta nu ai înţeles, şi anume:
Refuzul lui Lucifer de a venera o formă (Adam) ESTE justificat! Pt. cine înţelege cu adevărat „refuzul” nu-l poate „condamna” pe Lucifer…
aa şi încă ceva pt. cultura ta generală iliescule: acel mit de mai sus vorbeşte despre Iblis!