operațiunea Mostro

Anul trecut, în aprilie, jurnaliștii de la Vice italia au făcut un reportaj despre pescarii români care braconează cu veselie pe râul Po. Zic că majoritatea ar fi lipoveni din Tulcea. După ce au pieptănat bine de tot Dunărea cu tot cu deltă, au venit în locul în care somnul introdus prin anii ’50 s-a înmulțit spectaculos.

Pricipalul motiv e că italienii n-au vrut să-l mănânce. Pe urmă, speciile autohtone de pești și păsări au fost o pradă ușoară și abundentă. Autoritățile l-au declarat specie invazivă, au interzis pescarilor să-l arunce înapoi în râuri dacă-l pescuiesc și s-au apucat să ardă peștii colectați pentru că nu-i voia nimeni.

La un moment dat au intrat pe fir românii care nu numai că-l braconează pe monstru, dar îl și cumpără și-l transportă pe-un picior de plai unde lumea știe ce să facă cu el. Din păcate, e plin de substanțe toxice ca mercur și dioxină, pentru că în Po se aruncă o grămadă de deșeuri din nordul hiper-industrializat și cu o agricultură intensivă de speriat.

Cu cât peștele trăiește mai mult, cu atât acumulează poluanții, iar somnul trăiește zeci de ani până ajunge să aibă peste 2 metri lungime și peste 100 kg. Cine știe în ce hal au ajuns râurile, mările și oceanele se limitează la pești care se maturizează repede. Cine nu, mănâncă somn din Po.

P.S.: cică “Po” s-ar chema “Pad” pre limba celor care au italianizat “nici un” în “niciun”. Oameni neserioși…

Advertisements

banii sau sănătatea

Dacă vrei să te opereze Adrian Dumitru Ivănescu de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș trebuie să-ți vinzi casa și să-i dai câteva mii de euro. C-așa-i în capitalismul laissez-faire pe care-l tot propovăduiesc procurori comuniști transformați în neo-conservatori care au uitat de sărăcia țăranilor pe care-i condamnau la ani de închisoare pentru furtul unui sac de porumb de pe fosta proprietate colectivizată.

ein Mann, ein Trickdiebstahl

Asiguratorii auto absurdistanezi au dispărut ca măgaru-n ceață. În locul lor au venit “investitorii străini”, care în loc să-și dea cămașa de pe ei pentru binele comun, ascund cu mare eficiență banii înainte de a fi taxați. Metodele sunt aceleași sifoane dintotdeauna – plătești consultanță sau reasigurare la o altă firmă din grup cu sediul în Austria și treci banii la cheltuieli.

Partea frumoasă e când șmecherii cu ștaif vând asigurări de 6 ori mai ieftine clienților cu pile în țara-mamă și de 4 ori mai scumpe decât media fraierilor care au crezut că nemții au cinstea în ADN.

via | /r/Romania

 

Ferrari și chirpici

The New Gipsy Kings (BBC Two) pare inițial un documentar superficial despre lumea maneliștilor, plină de kitsch și de criminalitate organizată, dar Liviu Tipuriță reușește să construiască o narațiune foarte interesantă și detaliată.

Singura parte dubioasă a fost aia cu muzica țigănească interzisă pe timpul lui Ceaușescu. Cum să fie interzisă când în mai toate restaurantele cântau lăutari?

Partea frumoasă e comparația între manelele moderne și muzica lăutărească pe care au înlocuit-o – un fenomen cu consecințe extreme în modul de viață al interpreților.

De văzut musai.

via | /r/Romania

 

absolut insatisfăcătoare

Fanteziile homoerotice ale dreptei absurdistaneze ating noi culmi mărețe în lupta pentru păstrarea sentimentului daco-creștin al ființei. Gabriel Liiceanu profită de șocul unui atentat – cu efectul a vreo două autocare cu șoferi obosiți – pentru a invoca “măsuri foarte ferme” luate de “oameni politici de ţinută, de forţă, de determinare”.

Deci tovarășii de ieri, capitaliștii de azi, visează la mâna forte care să strivească baubaul musulman. Un Burebista cu prezervativul pe cap sau măcar un Antonescu într-o uniformă virilă dar imună la farmecele feminine ale multiculturalității europene.

O mână forte care să păstreze valorile strămoșești. Da’ nu alea din Dobrogea unde turbocapitalistul Băse trăia până nu demult în pace cu turci, tătari, lipoveni, bulgari, țigani, etc. Valorile alea neaoșe gen “noi suntem aici pe veci stăpâni” și “ai mâncat salam cu soia?”. Separarea aia clară între stat și Catedrala Mântuirii Neamului. Între oameni și unguri. Între ortodocși și necredincioși.

Ăsta e sistemul nostru de valori și sălbaticii nu pot să se integreze în el. Poate nu primesc suficiente granturi de la marele licurici ca să ducă cultura europeană pe noi culmi de împliniri mărețe. Să le dăm și lor un pic de salam cu soia, poate le accelerează tranziția…