limba noastră-i o комоарэ

Din seria “de ce e americanii proști”, o listă cu universitățile în care limba, literatura și cultura română sunt predate în cadrul departamentului… slav:

https://slavic.washington.edu/fields/romanian

http://slavic.ucla.edu/romanian/

https://slaviceurasian.duke.edu/romanian-language

http://www.indiana.edu/~reeiweb/about/romania.shtml

https://slavic.osu.edu/courses/romanian

http://liberalarts.utexas.edu/slavic/news/article.php?id=1464

http://slavic.berkeley.edu/

http://slavic.columbia.edu/node/512

http://catalog.yale.edu/ycps/subjects-of-instruction/slavic-languages-literatures/#coursestext

Se pare că criteriul geografic a fost mai important decât cel lingvistic și uite așa a ajuns toată Europa de est în aceeași găleată universitară.

Advertisements

singularitatea artificiilor inteligente

Am o teorie a conspirației mică și simpatică: Elon Musk, Stephen Hawking și ceilalți semnatari ai Open Letter on Artificial Intelligence au fost de fapt păcăliți de o campanie de PR pentru unul din filmele despre inteligențe artificiale malefice care se lansau în acel an: “Terminator Genisys” și “Avengers: Age of Ultron“.

În sprijinul teoriei aduc faptul că ce numim azi “inteligență artificială” e doar pattern matching și suntem departe ani lumină de un strong AI. Pe partea mai puțin serioasă, institutul care a clocit scrisoarea publică are în “scientific advisory board” doi actori: Alan Alda și Morgan Freeman :-)

Mi-am adus aminte de asta cu ocazia unui episod din seria “râde ciob de oala spartă” – Musk îl acuză pe Zuckerberg că nu înțelege suficient domeniul inteligenței artificiale…

 

păcat – păcat – de laptele vărsat

Primul lucru care-mi vine în minte când e vorba de aruncat lapte e seria de poze din anii ’30, din timpul marii crize economice, când producătorii americani încercau să ridice artificial prețul laptelui care coborâse sub prețul de producție. Oamenii murea de foame și laptele era aruncat pe câmp.

Se aruncă lapte și în ziua de azi, dar din alte motive. Supraproducția nu poate fi absorbită de piață și mulți producători sunt ținuți pe linia de plutire prin subvenții guvernamentale.

SUA au atins anul ăsta un nou record – 162 milioane de litri de lapte aruncat. Sunt sigur că se aruncă o grămadă și în Uniunea Europeană, pentru că avem aceleași mecanisme economice și aceeași agricultură eficientă care produce mai mult decât putem noi să consumăm.

iarna nucleară a vrajbei noastre

În august 1945, englezii au plasat fizicienii germani capturați în război într-o reședință plină de microfoane și i-au informat că americanii au detonat o bombă atomică la Hiroșima. Transcrierea parțială a discuțiilor care au urmat e foarte interesantă: http://germanhistorydocs.ghi-dc.org/pdf/eng/English101.pdf

Printre ciudățeniile care au dus la investirea atâtor resurse în proiectul Manhattan se află o eroare în estimarea masei critice a izotopului de uraniu 235. Raportul Frisch-Peierls din 1940 a convins britanicii că e suficient un kilogram pentru a produce reacția în masă. Pe vremea aia se credea că e nevoie de tone și nu se puteau obține din minereurile la care aveau acces oamenii de știință (cu doar 2% uraniu și metode de rafinare în stadiu teoretic).

Raportul ăsta a făcut parte din bagajul de inovații științifice pe care britanicii le-au dus de bunăvoie în SUA, în cadrul misiunii Tizard, cu speranța că americanii vor putea să le implementeze și să le producă în masă ca să ajute Marea Britanie să câștige războiul de apărare. Cel mai tangibil rezultat a fost producția unor radare mici și portabile de instalat pe avioane, dar au fost introduse prea târziu pentru a fi utile în Europa. Au fost bune în Pacific, în schimb.

Ei bine, informația asta greșită cum că masa critică a U235 e de doar 1 kg (când de fapt e de 52 kg) a încurajat americanii să investigheze producerea unei bombe nucleare. În plus, aveau acces la niște zăcăminte congoleze foarte bogate în uraniu (vreo 65%) și la o susținere politică foarte puternică.

În ce privește efectul bombelor atomice asupra capitulării Japoniei, e cu cântec. Pe de-o parte, bombele astea noi erau mai puternice decât bombele convenționale – de vreo 3-4 ori mai puternice decât un bombardament convențional – dar concentrate pe o rază de doar 1,6 km și cu mare parte din energie pierdută pentru că se detonau la înălțime. Partea impresionantă e efectul radiației pe termen lung și asta nu se știa încă.

O teorie credibilă e că japonezii nu au fost demoralizați de două bombe mai puternice, ci de amenințarea intervenției sovietice: http://foreignpolicy.com/2013/05/30/the-bomb-didnt-beat-japan-stalin-did/

via | /r/history

 

de la bancnote murdare la o supraveghere curată

Scott Garrett explică în detaliu problemele cu mișcarea de abolire a tranzacțiilor cash. O dată dispărute bancnotele și monezile, controlul trece la oligopolul intermediarilor gen Visa și Mastercard iar banii nu mai părăsesc sistemul bancar.

O lume ideală pentru cine papă comisioane și face profiling pe baza achizițiilor. Mai puțin ideală pentru cine nu acceptă încă idea că viața privată a dispărut și că trăim toți într-o Germanie de Est globalizată unde noile Stasi ar face să roșească de rușine originalul.