După al doilea război mondial și până în anii ’90, toți angajații BBC erau aprobați de Securitatea britanică – MI5. Radioteleviziunea publică nu avea voie să recunoască asta, ba angajații din poziții de conducere chiar mințeau cu tupeu când erau întrebați despre subiect.
Scuza la nivel înalt era evitarea eventualilor sabotori pe baza orientării politice radicale. În practică, era suficientă asocierea, oricât de superficială, cu elementele dușmănoase.
O candidată ca Isabel Hilton a fost respinsă în ’76 pentru că era în aceeași asociație universitară filo-chineză cu un membru al partidului comunist. Lui Tom Archer i-a fost refuzată angajarea în ’79, după de lucrase deja pentru BBC ca freelancer, pentru că se zvonea că o rudă apropiata s-ar fi înscris în Partidul Muncitorilor Socialiști – deci origine socială nesănătoasă.
Ridicolul situației apare când ne uităm la cariera în BBC a unui spion sovietic adevărat ca Guy Burgess – nu numai că era deasupra oricărei suspiciuni, după ce lucrase pentru MI5 și MI6, dar la plecarea din BBC pentru departamentul de știri al ministerului de externe, BBC-ul plângea după “marea pierdere”.
Ştefan's rant 