operațiunea Mostro

Anul trecut, în aprilie, jurnaliștii de la Vice italia au făcut un reportaj despre pescarii români care braconează cu veselie pe râul Po. Zic că majoritatea ar fi lipoveni din Tulcea. După ce au pieptănat bine de tot Dunărea cu tot cu deltă, au venit în locul în care somnul introdus prin anii ’50 s-a înmulțit spectaculos.

Pricipalul motiv e că italienii n-au vrut să-l mănânce. Pe urmă, speciile autohtone de pești și păsări au fost o pradă ușoară și abundentă. Autoritățile l-au declarat specie invazivă, au interzis pescarilor să-l arunce înapoi în râuri dacă-l pescuiesc și s-au apucat să ardă peștii colectați pentru că nu-i voia nimeni.

La un moment dat au intrat pe fir românii care nu numai că-l braconează pe monstru, dar îl și cumpără și-l transportă pe-un picior de plai unde lumea știe ce să facă cu el. Din păcate, e plin de substanțe toxice ca mercur și dioxină, pentru că în Po se aruncă o grămadă de deșeuri din nordul hiper-industrializat și cu o agricultură intensivă de speriat.

Cu cât peștele trăiește mai mult, cu atât acumulează poluanții, iar somnul trăiește zeci de ani până ajunge să aibă peste 2 metri lungime și peste 100 kg. Cine știe în ce hal au ajuns râurile, mările și oceanele se limitează la pești care se maturizează repede. Cine nu, mănâncă somn din Po.

P.S.: cică “Po” s-ar chema “Pad” pre limba celor care au italianizat “nici un” în “niciun”. Oameni neserioși…