banana for scale

Pandora’s Promise e un documentar cu mult potențial și execuție sub așteptări. Ideea e simplă: unii ecologiști au ajuns să-și schimbe opinia în privința energiei nucleare pentru că poluează mult mai puțin pe termen scurt decât combustibilii fosili. Subiect extrem de interesant și ocazie pentru a discuta la rece (acum că am uitat de Fucușima) argumentele pro și contra, designuri moderne de reactoare nucleare, strategii de depozitare pe termen ultra-lung a deșeurilor, etc.

Din păcate documentarul arată o serie de hipioți și hipstări care comit mare parte din erorile pe care le atribuie dujmanilor. În plus, cealaltă parte a dezbaterii e ilustrată cu niște cretini caricaturali. Scopul documentarului nu e să informeze sau să ațâțe o dezbatere, ci să propovăduiască Adevărul care i-a iluminat pe autor și pe amicii lui. O șansă ratată.

Să vedem totuși ce putem salva de la locul accidentului. La un moment dat activiștii care au renunțat la griji și au început să iubească radiația estimează efectele radiațiilor ionizante asupra corpului uman comparându-le cu… doza primită mâncând o banană. Și aici punem pauză la film și alergăm să ne documentăm. Banana equivalent dose promite să ușureze înțelegerea efectului expunerii la radiații pentru populația generală. Banana conține mult potasiu iar 0.0117% din el e reprezentat de izotopul radioactiv K40. Procentul ăsta nu e specific bananei ci e valabil peste tot în natură, inclusiv în corpul uman.

Informația gata de băgat în orice articol sau comic strip filoștiințific cool e că o banană produce un efect de 0,1 microsievert. Exemplu de rezultat: efectul biologic al unei radiografii dentare e de 5 microsievert adică 50 de banane. Dacă nu te sperie consumul a 50 de banane, nu trebuie să te sperie o radiografie dentară. Simplu și ușor de înțeles, nu?

Dar realitatea nu e simplă, realitatea e complicată și are multe aspecte. Valoarea de 0,1 microsievert e rotunjirea valorii de 0,078 microsievert care se bazează pe estimarea făcută de EPA că efectul corespunzător unui Becquerel de K40 care acționează asupra organismului timp de 50 de ani e de 5,02 nanosievert. Problema e că surplusul de potasiu radioactiv provenit de la o banană nu acționează 50 de ani, ci câteva ore. Asta se întâmplă din cauza homeostaziei potasiului care menține toți izotopii la un nivel constant prin eliminarea urinară a excesului. Potasiul neabsorbit la nivel intestinal se elimină prin defecare.

Hai să presupunem un interval maxim de 12 ore între consumul bananei și urinare/defecare și o relație direct proporțională între durata expunerii și efect. Valoarea estimată de EPA se reduce de la 5,02 la 0,00013 nanosievert iar efectul unei singure banane se reduce de la 0,078 la 0,00000213 microsievert. O radiație dentară devine echivalentă cu 2347417 banane. Și uite cum facem din rahat bici și dintr-un documentar prost motiv de debunking.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s