cadevano le bombe come neve

Fundal muzical: San Lorenzo de Francesco de Gregori.

1943 a fost anul în care a început bombardarea Romei de către eliberatorii americani.

În mai au căzut primele bombe şi papa i-a scris lui Roosevelt să evite pe cât posibil distrugerea sfintelor proprietăţi vaticane.

În iunie Roosevelt a răspuns că sunt vizate doar ţinte militare iar atacurile sunt efectuate cu precizie chirurgicală şi orice victime colaterale sunt pur întâmplătoare. L-a mai asigurat pe sfântul papă că absolut toţi piloţii ştiu poziţia Vaticanului şi vor face tot posibilul să-l ocolească în timpul misiunilor.

În iulie a plouat cu bombe. Vreo 4000 într-o singură zi, cu cele mai glorioase rezultate în cartierul San Lorenzo unde obiectivul militar era o oţelărie. Scor final: 3000 de morţi şi 11000 de răniţi. Vaticanul a fost ocolit.

În august, după o altă serie de bombardamente, guvernul fascist declară Roma “oraş deschis” – deschis ocupaţiei inamice ca să oprească mortăciunile şi distrugerea patrimoniului. Antiaeriana a primit ordin să nu mai apere oraşul, comandamentele militare să se mute iar nodul feroviar să nu mai fie folosit pentru scopuri războinice. Toate bune şi frumoase doar că predarea unui oraş nu se poate face fără acordul inamicului iar americanii nu au fost de acord. Când nici aliaţii germani nu dădeau doi bani pe oraşul etern, ce poţi să ceri de la inamic?

Bombardamentele au continuat până în iunie 1944 când eliberatorii au venit să împartă personal ciocolată şi anticomunism supravieţuitorilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s