όχι

Pe 28 octombrie 1922, seara, fasciştii lui Mussolini plecau spre Roma după ce “ducele” a obţinut acordului regelui de a prelua puterea. Evenimentul e sărbătorit în fiecare an de fasciştii mileniului trei printr-un fel de pelerinaj la Predappio – oraşul natal al tătucului cu mână de fier. Fenomenul e capturat foarte bine într-un documentar multimedia (da, o porcărioară în Flash, dar merită efortul) de către subversivii de la Le Monde. Cele câteva case care formau sătucul în care s-a născut de fapt căpcăunul erau la vreo 2 Km de Predappio original şi nu prea se pretau cultului personalităţii aşa că prin anii ’20 s-a executat o extindere şi o rebotezare ca să aibă lumea de unde să cumpere busturi de plastic astăzi.

Printre personajele interesante din filmuleţe merită o atenţie specială Don Tam – numele de scenă al lui Giulio Maria Tam – un fel de preot fascist care a urmat seminarul lefebvrian din Elveţia, nu e recunoscut de clerul catolic şi se pare că a intrat în conflict şi cu lefebvrienii din cauză că e prea extremist. Lefebvrienii ăştia sunt un nucleu dur şi pur de conservatori catolici care au respins al doilea consiliu de la Vatican şi şi-au format propriul seminar unde au produs preoţi căliţi în focul luptei cu comunişti, islamici, masoni, laici, ecumenici, moderaţi, etc. Şi-au luat numele de la Marcel Lefebvre – arhiepiscopul francez care condamna revoluţia de la 1789 şi avea doar vorbe bune pentru colaboraţioniştii de la Vichy, Pinochet, Franco, Salazar şi Jean-Marie le Pen. Biserica catolică a jucat ţonţoroiul cu schismaticii din ’69 până în ’88 când consacrarea ca episcopi de către Marcel a patru preoţi din ograda proprie a dus la excomunicarea lui şi a celor implicaţi. De atunci lefebvrienii au rămas de capul lor, liberi să oficieze mesa pe stil foarte vechi, să viseze la dictaturi favorabile bisericii şi să acuze Vaticanul că s-a îndepărtat de la adevăratul catolicism – ăla cu cruciadele.

Povestea s-ar fi terminat aici dacă nu şi-ar fi băgat coada Papa Ratzy în 2009 când a anulat excomunicările celor patru episcopi lefebvrieni (şeful lor dăduse colţul între timp) dând semnalul unei apropieri de nucleul nazisto-fascist.

Apropo de nazism: aţi putea crede că din moment ce fascismul e similar nazismului ar trebui să existe legi împotriva propagandei fasciste în Italia la fel cum există împotriva propagandei naziste în Germania. Ei bine, nu. Legea propriu-zisă există în Italia din ’52 şi presupune pedepse cu închisoarea pentru “apologia del fascismo“. Există, dar nu se aplică. Avem organizaţii fasciste, oameni care afişează simboluri fasciste şi naziste, uniforme, saluturi romane, cântece din perioada de glorie, manifestaţii, acţiuni de provocare prin licee, etc. Fascismul e prezent în toate straturile sociale iar simpatizanţii nu simt nevoia să se ascundă. Italia nu e Germania.

P.S.: tot 28 octombrie e zi de sărbătoare în Grecia. În 1940 primul ministru Metaxas refuza cererea lui Mussolini de a plasa trupe pe teritoriul elen declanşând astfel intrarea Greciei în al doilea război mondial.

P.P.S.: documentarul are sunetul original – în italiană – şi subtitrări în franceză. E de văzut nu doar pentru tema principală ci şi pentru secvenţele de viaţă normală – de la vânătoarea de mistreţi la culesul măslinelor şi prepararea manuală a tăieţeilor. Enjoy.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s