nişte amatori

În martie ’89 un braşovean şi-a dat foc pe pârtie. O formă de protest născută din disperare, similară cu cele care au declanşat valul de revoluţii din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, dar mămăliga nu a explodat atunci. A fost nevoie de puciul lui Iliescu pentru a scoate lumea în stradă. Mai împinşi de la spate cu dezinformări de genul “apa e otrăvită în judeţele…”, mai cu promisiunea eroismului – “veniţi să apăraţi televiziunea”, aparenţa unei revoluţii legitime era încet-încet schiţată. Dacă securiştii şi armata nu omorau suficienţi fraieri, se împuşcau soldaţii între ei şi până la urmă era clar pentru naţiune că avea nevoie de un front care să o salveze. Totul plănuit şi executat cum trebuie, nu ca harababura de acum când populimea se revoltă de capul ei. Nu-i aşa, nea Nelu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s