lungul drum al zilei către noapte

Ieri, papa Ratzy a decis că miracolul descris de Marie Simon-Pierre e valid şi atribuibil lui Ioan Paul al doilea, făcând posibilă astfel beatificarea. Decizia monarhului vine după o foarte lungă analiză a unei comisii medicale care după vreo 5 ani a zis că poate e mai bine să se caute alt miracol. Nu de alta, dar franţuzoaica nu prea avea Parkinson – boala propriu-zisă – ci un sindrom parkinsonian a cărui evoluţie favorabilă poate fi explicată fără fenomene supranaturale.

Ratzy nu a vrut să ţină cont de recomandarea comisiei şi îl cam înţeleg. Celălalt miracol descris pe pagina oficială a procesului de canonizare e cazul unui copil care a avut leziuni ischemice cerebrale dar a scăpat fără consecinţe grave, motiv pentru care mama lui s-a dus să se roage la mormântul lui Ioan Paul al doilea ca să-i mulţumească. După un timp, puştiulică a mâzgălit ceva pe o coală de hârtie iar adulţii au zis că e reprezentarea papei cu un halou, îngenuncheat în faţa unei statui (sic!) a Madonei de la Fatima. Cică ar mai fi şi alte pete de culoare… pardon, personaje, care nu au fost încă identificate. În contextul ăsta, sindromul neurologic al franţuzoaicei e de preferat…