l’altra faccia

În dimineaţa asta mi-am dat seama că lipseşte ceva din poveştile mele italiene, so here it goes:

– supermercato mic dintr-un oraş mic. Casierul începe să treacă produsele prin cititorul de bare. La un moment dat mă întreabă dacă am card de fidelitate. Nu am, pentru că nu vreau să ajung să cumpăr ceva doar pentru că sunt reduceri sau se dau puncte. Şi nici nu mă încântă ideea profilingului făcut de departamentul de marketing. Eniuei, casierul se întoarce la casa vecină, cere cardul unui client de acolo, îl trece repede prin reader-ul din dreptul meu şi-l dă înapoi, după care explică: “erau nişte reduceri”.

– anul trecut, m-am oprit cu vară-mea şi prietenul ei la un restaurant central din Torino – Luna Rossa. Preţuri normale, în ciuda poziţiei. La un moment dat, chelnerul observă un aparat de fotografiat pe masă şi întreabă dacă poate să ne facă poze. Ne face. Observă că vorbim româneşte şi ne spune că printre angajaţii restaurantului e şi o româncă. “Meno male”, zic eu. Se duce înăuntru şi când se întoarce ne spune “poftă bună” în limba lui Caragiale.

– ghişeul de bilete al unei gări. Cer un abonament de o lună pentru Novara. Funcţionarul îmi spune că dacă iau până la Magenta (o staţie mai departe) e mai ieftin din cauza unor facilităţi pentru navetişti.

3 thoughts on “l’altra faccia

  1. noah, cred ca e totalmente abgepisst pentru romania si inumanii dumneaiei – ca – cel putin “pa zaitu” lu “imed” nu scrie ca trebuie sa fie “aproape” uman !!
    najpa tara . najpa locuitori !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s