dilema învechită

Numărul din 23 aprilie al Dilemei Vechi are ca temă conflictul. Din citatul de pe prima pagină – “Cearta e cea mai rea formă de conversaţie” – se întrevede direcţia discursului: conflict=ceartă.

Începe bâlciul A.L.Ş. cu povestea eroică a deconspirării şi hărţuirii cititoarei teroriste luciat prilej cu care aflăm că “lumea virtuală” (un fel de “drum fără pulbere” al limbii de lemn jurnalistice) e lipsită de memorie. Postările au viaţă scurtă şi sunt destinate uitării. Nu ca un ziar sau un săptămânal, de exemplu, care este citit şi recitit de boschetarii care se învelesc cu el…

A, nu v-am spus că jumătate din articolele despre conflicte se referă la internet? Mai era nevoie, chiar nu ştiţi cu ce se confruntă presa tradiţională în ziua de azi? Ce mod mai bun de a-şi demonstra viabilitatea decât demonizarea concurenţei, nu?

Mirel Bănică, un sociolog al religiei de mare angajament, îşi începe rantul “Born to fight – agresivitate la vârsta Internetului –” printr-un citat în engleză din care lipseşte articolul hotărât. Deh, franţuzofil… Oricum, important e să reţinem că internetul (ptiu, drace!) e mijlocul suprem de comunicare caracterizat de agresiune şi violenţă, lipsit de o “autoritate capabilă să o regularizeze, să-i stăvilească o parte din avîntul de distrugător pixelizat” (sic!). Urmează o scurtă inventariere a feţelor răului (de la aşa-numite “forumuri” care sunt întreţinute de reviste (?!?!!) la site-urile porno) şi o încântătoare şopârlă ‘telectualo-fotbalistică: Rolando Minuti (botezat “Ronaldo” cu această ocazie). Italianul prezentat cititorilor de bună-credinţă drept un “cercetător al mediului virtual” e de fapt un istoric, absolvent de Litere, care prin 2000 a scris un articol despre utilizarea internetului de către istorici, pe un ton rezervat şi uneori de-a dreptul ostil. Ei Mirel “Rădoi” Bănică se foloseşte de numele acestui italian pentru a semnala dificultatea de a găsi un răspuns printre “adresele” al căror număr e în continuă creştere. Ce frumos ar fi dacă am avea nişte motoare de căutare care să indexeze aceste resurse… dar să revenim la articol. “Nu există deci violenţă pe net, ci sute, mii de forme de expresie a acesteia” Repent, I say! The end is nigh!

Vă las să descoperiţi restul perlelor singuri. Hai, fie, un ultim citat: “Aşa cum o arată Sir Anthony Giddens, dezvoltarea nemăsurată a individualismului a făcut ca individul să nu mai accepte identitatea atribuită de genetică şi de bunul Dumnezeu la naştere.

Să intre în scenă Stela Giurgeanu cu piesa “Noua gură a cortului: gîlceava online“. Autoarea construieşte cu migală trei oameni de paie cu care se luptă până la ultima picătură de cerneală. Unul e un improbabil liceean de internet-cafe care nu numai că îşi dă numele, vârsta şi nick-ul dar descrie cu numeroase detalii cum devine o bestie online doar pentru a fi băgat în seamă. Apoi o “dependentă de messenger” care are curaj să se certe cu iubi doar pe net şi “combatantul online” care în viaţa reală e “de multe ori un tip timid, şters şi fără personalitate, care doar virtual îşi poate forma un atare caracter şi care devine vizibil doar dacă „muşcă“ din personalităţi deja formate“. Ai auzit, ALŞ? Colega de redacţie face mişto de tine. Ia pune-o la punct pă mess să-i crească şi ei adrenalina :-)

Cireaşa de pe coliva consensuală e Adela Marcov cu al ei “Poiana lui Iocan & Biblioteca din Alexandria“. Povestea emoţionantă a tinerei care descoperea internetul acum 10 ani, însufleţită de nobile idealuri alexandrine doar ca să fie trezită brutal de realitatea exasperantă că toată lumea are ceva de spus. Adela descrie cu năduf menajeria de bloghişti, forumişti şi comentatorişti care e mârlani şi se ia la harţă tot timpul, după care îşi revelează sensibilitatea rănită: “mie toată această agitaţie mi se pare obositoare. Poate pentru că nu mai am, de ceva vreme, ambiţia de a convinge pe nimeni de nimic. Poate pentru că detest conflictele, sub orice formă, aşa că egoismul (şi naturelul simţitor) mă îndeamnă să le ocolesc“.

Vă imaginaţi surpriza când am aflat că suava creatură e la rândul ei bloghistă. Am fost şocat să citesc postarea agresivă şi vulgară la adresa celor ce se închină în tramvai. Mon Dieux, uite ce a făcut internetul din plăpânda făptură de acum 10 ani… În rest o grămadă de posturi egocentrice, ecou palid al idealistei care vroia dialoguri iocăneşti, nu monologuri paralele. Mai mult, Adela îşi câştigă pâinea din IT de câţiva ani (chiar dacă mai la suprafaţă). Ceva nu e în regulă… Nu cumva colega noastră face mişto de dilematici cu un discurs voit over-the-top? Asta trebuie să fie. Îi maimuţăreşte pe ignoranţi după care se întoarce la blogărit. Ha! Put that in a rolled newspaper and smoke it!

102 thoughts on “dilema învechită

  1. daca numarul asta te-a indispus (e de inteles), asteapta sa citesti articolul rodicai binder din nr. crt: ‘internetul – o noua cutie a pandorei’…
    ce ma bucura este k r.b. il citeaza pe andrew keen (poate ai auzit de el), pe care si eu l-am recomandat in d.v. acum ceva timp; keen (care a devenit celebru pe www) este necrutator cu netul & ‘cultura’ aferenta (cartea lui manifest se cheama ‘the cult of the amateur’)

    doar un citat (din a.k.): ‘ astazi in web, in care toate vocile au aceeasi valoare, cuvintul unui intelept face tot atitea parale cit biiguiala unui idiot. in acest cimp egalitarist orice intelectual, fie acesta george bernard shaw, ralph waldo emerson sau jurgen habermas insusi (= in art. este citat si j.h.), nu este decit o voce in plus in cacofonia generala.’

    ps era previzibil sa reactionezi asa, dar ironiile & mistoul nu tin loc de argumente:
    1 da, 1/2 din articole sint dspr conflictele dp net pt k – dupa opinia tuturor psihologilor – pe net conflictele sint exacerbate;
    2 terorista nu a fost ‘hartuita’ decit in mintea paranoica a unora k ea: daca nu rezisti la critica, nu-ti fa blog!
    3 povestea spusa de mine in argument nu e ‘eroica’, ci doar pragmatica & deci exemplara
    4 netul nu inseamna ‘concurenta’ pt d.v., e doar un wishful thinking
    5 repeti sugestia k si stela g., si adela m. ‘au facut misto’ – prima, de mine, a doua, de revista: e tot un wishful thinking, iar repetarea lui e induiosatoare ;)

    cit priveste postarea ‘agresiva & vulgara’ a adelei dp blogul sau – daca este asa (desi mie nu mi se pare), atunci este ‘in ton’ cu practica (agresiva & vulgara) a celor care-si fac mii de cruci cind trec prin fata unei biserici

  2. Ce argumente, monşer? Eu ca bloghist violent sunt capabil doar de reacţii viscerale.

    Dacă chiar te interesează Andrew Keen vezi ce are de zis Lessig despre carte. Sincer, e o ţintă prea uşoară. Întreprinzătorul ratat care dă vina pe libertarianismul “marxist” a internetului pentru că nu i-a fost recunoscută “valoarea”…

    1. “opinia tuturor psihologilor” e un pic din familia “cercetătorii americani au descoperit că…”. Aş vrea să văd o statistică a infracţiunilor violente legate de internet, că doar la asta se ajunge exacerbând conflictul, nu?

    2. Hărţuirea are o componentă subiectivă şi gesturi identice au semnificaţii diferite pentru oameni diferiţi.

    3. Nu-ţi face probleme, nu-i iau apărarea teroristei. Dacă se sperie de o mică deconspirare n-are de cât să-şi ia jucăriile şi să plece. Este însă un singur caz şi nu văd cum am putea extrapola.

    4. Serios? Cam cât la sută din costurile de producţie sunt acoperite de publicitate şi vânzarea hârtiei?

    5. Ah, nu-ţi scapă nimic, nici măcar cea mai grosolană aluzie ;-)

    Daaa, ăştia care fac gesturi cu conotaţii religioase în public ar trebui stârpiţi. Mâine-poimâine bagă icoane şi crucifixuri în sala de clasă :-)

  3. misto!

    pe de alta parte, vezi ca a da in bola e echivalent cu a da in bambi, dupa um mi-a zis cineva. e cool, are preteni polizati, care stiu sa stea la o parola (vezi tot threadul ala de la postul cu cei care isi fac cruci), you get the idea.

  4. deci: keen ma intereseaza pt k e de aceeasi parte a baricadei cu mine; dc, LA VOI e diferit?!? (iar ‘vestejirea’ lui – de catre tine sau alti ‘blogosferici’ – e fix din acelasi motiv, right?…)

    1 in momentul in care o sa vezi astfel de statistici, o sa spui k sint ‘trucate’… parca nu v-as cunoaste ;)
    in +, faptul k pe net violenta este exacerbata are si o parte buna: se consuma virtual, so it shd (hopefully) stay there
    3 sigur – de ex., gagicile politic-corecte care se considera ‘hartuite’ daca un barbat le fluiera admirativ pe strada (evident, nu e cazul luciat-ei…)
    4 so, cheaper is better, eh? ;))))
    5 nu e vba k nu-mi scapa, dar nu las sa treaca de la mine nimic
    (6 pai, cum ar fi daca ti-as spune si eu – sau bola – k executarea de cruci viguroase in public ma/ne ‘hartuieste’?! doar ‘Hărţuirea are o componentă subiectivă şi gesturi identice au semnificaţii diferite pentru oameni diferiţi’, nu?)

    ps kestia cu perisabilitatea postarilor pe net/forumuri/bloguri este o realitate: citi crezi k mai citesc ce ai postat, lasa acum un an, dar acum O LUNA?!
    mi s-a intimplat sa postez pe anumite bloguri, citind atent ce s-a postat anterior; probabil k am fost singurul care a facut-o: postari ulterioare dovedeau k oamenii habar n-aveau k lucrurile spuse de ei fusesera deja spuse… si hello!, vorbim de net, nu de shakespeare!!
    in +, din ce publici intr-o revista poti scoate oricind o culegere de articole care se vinde bine ;) k sa aduni dp net lucrurile bune e o munca nerve-wrecking, + k, de fapt, le-ai aduna TOT intr-o carte (nomina odiosa!), nu? ;)

  5. ALS, iti garantez ca nici Stefan, nici eu, nu vom zice nimic daca statisticile sunt facute dupa reguli.

    perisabilitatea e si cu astea scrise. iti dau exemple de articole “uitate’ vreme indelungata.

    culmea e ca eu de pe net imi scot articolele – in viitor cartea. e posibil, sa stii.

    si oricum ar fi, viitorul nu mai apartine hartiei, chiar nu vezi? pana si dilema are o forma “netica” si o forma simpla pentru comentarii – si de aceea demersul vostru mi se pare greu de inteles. caci la un moment dat nu mai inteleg ce te mana in lupta de fapt – decat sa iti faci reclama printr-o falsa problema. caci blogurile nu vor dispare, ci se vor inmulti, ziarele sunt din ce in ce mai informatizate si “netice”, google o sa dea drumul la acele “sumare” facute din X surse, asa ca efortul tau mi se pare obsolete si poate valabil numai in contextul feudalismului romanesc actual.
    si cu luciat, iti garantez ca nu se va uita atat de curand. uita-te pe ce loc a saltat in ze list, dupa ce a inchis pravalia.

    acest fapt, als, ar fi trebuit sa iti spuna ceva. dar orice este impotriva ta nu are valoare, sau nu exista.

  6. 1 ‘obsolete’ – i CERTAINLY hope so!
    2 consideri – intr-un mod naiv & superficial – k lucrurile ‘vechi’ sint proaste & k cele ‘noi’ sint bune (& stefan crede la fel – vezi ‘pun’-ul la-ndemina ‘dilema invechita’); i beg to differ
    3 demersul nu e ‘al nostru’, ci ‘al meu’ – pt k nu avem, in redactie, o pozitie ‘in bloc’ (asa cum vrei sa crezi); in ce MA priveste, sint categoric ostil ‘culturii de net’ din motivele amintite (si) de habermas, keen etc
    4 luciat-a a ‘saltat’ ? nicio mirare: se stie k inmormintarile fac rating… ;)

    ps ideea k ‘netul = avangarda’ este ea insasi naiva & superficiala; cum am mai spus – cred – tot aici, eu prefer sa intorc spatele unei ‘avangarde’ impartasite de toata lumea (consensul multimilor nu este niciodata bun ‘conducator’ de avangarda!) & sa privesc senin spre viitoare orizonturi – cind, nu ma-ndoiesc, lumea se va sastisi de haosul internetului & se va intoarce, cu dor, la ‘farmecul discret al burgheziei’ pe hirtie…
    altfel spus: prefer sa fiu in avangarda VIITOARE!

  7. Ştiai că şi Keen e bloghist? Şi twitterist pe deasupra! E conspiraţie, maică…

    În legătură cu perisabilitatea posturilor nu trebuie să fac presupuneri. Am la dispoziţie web analytics. Articole vechi de peste 2 ani sunt încă citite mulţumită indexării făcute de motoare de căutare. Şi asta fără tot teatrul din jurul lansării unei culegeri relevante doar pentru orgoliul autorului ;-)

    ALŞ, nu e mare diferenţă între idealizarea vechiului şi idealizarea noului. Nu m-ar mira ca farmecul discret de care vorbeşti să fi fost considerat o invenţie diabolică în Europa secolului XV. Poate şi atunci erau nostalgici care visau la un viitor în care lumea se va întoarce la caligrafie şi miniaturi executate manual…

  8. De mai bine de sase luni revista asta devine mai trista decat era confundand elitismul si exclusivisimul cu relevanta si pierzandu-se in detalii de limba.

    Daca supravietuieste crizei va fi doar din cauza infuziei de capital, nu a cititorilor, din ce in ce mai putini si orientati spre brand (nene, citesc Dilema Veche).

  9. Elitismul nu e rău. Ceea ce critic e ignoranţa mascată în erudiţie (vezi torentul de citate care nu rezistă unui simplu fact checking). Mai puţine figuri şi mai mult research ar fi benefice pentru toată lumea.

  10. stefan,
    normal k stiam: ti-am zis doar, il ‘urmaresc’ pe a.k. de mai demult… ;)
    in +, se stie k apostaziile nu pot fi facute decit de oameni ‘dinauntru’ – de aceea sint si atit de convingatoare & de exemplare (vezi koestler s.cl)

    ceea ce spui tu – re: (non)perisabilitatea posturilor – poate fi corect, doar k este PARTIAL corect: CITI intra sa citeasca vechile postari? unul la cite minute/ore/zile/sapt/luni??
    chiar nu va dati seama care e problema (mare! insurmontabila… ‘de constructie’ ;)) a netului?
    daca tot mai multi oameni vor scrie tot mai mult (= tot mai multe bloguri etc), timpul dedicat citirii acestora raminind constant acelasi, entropia este inevitabila.
    se va citi fie tot mai putin de catre tot mai multi oameni, fie se va citi ceva mai mult dar tot mai superficial de catre aceiasi

    in +, stefan draga, m-as fi asteptat – k tot locuiesti in patria lui bruno & vico – sa aduci vorba, macar, de ‘corsi e ricorsi’ nella noastra storia, eh? ;)
    bun, stim k istoria nu se repeta in aceeasi forma; dar de repetat, se repeta… & nu e nevoie sa te intorci la caligrafi & inluminuri pt a reveni intr-un ev mediu hiper-tehnologizat, din care singurul ‘way out’ sa fie o renastere anti-tehnologica: ce altceva pare sa fie ecologismul?…

  11. Te disociezi de colegi, monşer?

    Anyway, chiar dacă un singur om pe zi citeşte un post care nu mai e pe pagina principală tot e cu unul în plus faţă de ediţia pe hârtie a Dilemei Vechi. Ia vorbeşte cu ochelaristul care vă administrează saitu şi cere-i nişte statistici. Poate ai să înţelegi de ce ai nevoie de net.

  12. eu – in NICIUN caz!
    pt k dorinta mea nu e sa fiu citit de cit mai multi, ci de cit mai putini – da buni
    cum spuneam pe alt site/blog/whatever, mi-as dori sa-mi pot alege eu cititorii, nu invers… un mic ‘club’ for the happy few; oricum, eu nu prea am facut ‘jurnalism’, let’s face it: am scris – in 95% din cazuri – mai mult dspr mine… adica am fost un proto-blogger ;)

    nu e de lepadat nici perspectiva la care lucrez – aceea de a renunta cu totul la postura de jurnalist: in context romanesc, e din ce in ce mai aproape de o vulgaritate lamentabila & intolerabila :(

    (& jurnalismul online is NO better, k sa nu existe niciun dubiu!)

  13. ah – si apropo de erori: ‘mon dieux’ (in textu tau) e gresit… corect e ‘mon dieu’, k e unu singur ;)

  14. Stefan e de pe Caprica, de aceea e politeist:)

    ALS daca ai fost atent la mine cat de putin, ai fi vazut ca nu sunt deloc naiv. Sau nu in sensul spus de tine: new=good, old=bad.

    Natura muncii mele face cateodata sa ma duc pana si la 1600 (Willis), dar cel mai mult stau 1890-incoace. deci mult old! si vad cu ochii mei uneori ce e old e mai bun decat ce a fost facut ulterior.

    Eu ti-am zis care este trendul, care pare a fi viitorul, nu am zis ca e rau sau bun, asta e altceva. Dupa cum un computer e si rau si bun fata de o masina de scris.

  15. pai, trista sau vesela, ‘mon dieux’ NU ar trece la dv! ;)
    un articol hotarit in engleza, mai treaca-mearga – nici eu nu l-am vazut, pt k de multe ori citatele astea-s asa de cunoscute k nu te mai prinzi k lipseste ceva ;) -, dar politeismul – la d.v. – is a no-no…

  16. o să îl oripilez pe domnul Şerban spunând că asta spun şi eu când spusei “eppur si muove”, adică sunt de aceeaşi părere cu elful. Ne place sau nu ne place, trend-ul netic va continua, indiferent ce crede despre el (un oarecare – nu o spun sarcastic, ci doar statistic) Alex. Leo Şerban. Poziţia domnului Şerban este, în opinia mea, băgat capul în nisip.

  17. mai degraba apararea unei anume elite care nu exista de fapt si care ar profita imens de internet, daca ar fi un minut destepti.

    ei nu inteleg ca internetul nu e decat un mediu. si ce ii enerveaza e ca nu e cu “porti”, prin care sa treaca numai cei alesi. adica numai unii sa aiba bloguri, numai unii sa aiba un cuvant de spus, ceilalti in cel mai bun caz sa citeasca umili.

    e un amestec de “elitele” din ultimii ani comunisti-caci niciunul din ei nu a fost vaccinat. si de elitismul anilor ’30 copiat, caci toti cei din anii ’30 sunt cam morti.
    si ce ii enerveaza este ca acest segment recalcitrant, numit “internet” este prea liberal, prea egalitarist, prea nu-stiu-cum.
    ceea ce e fals, dar in fine, nu mai scriu a suta oara ce tot am scris…
    asta s-a vituperat si anatemizat in ultimele 2 nr. ale DV. nu e nicaieri nici macar o urma de dilema (bai, e chiar adevarat/complet) ce zicem noi? ci tonul este f. sigur, ei stiu dinainte de orice discutie ce se pretrece cu acest internet recalcitrant.

    dar cum ziceam in alte parti, ce e trist in toata tarasenie, este ca ei vorbesc despre ceva ce NU stiu. Internetul nu inseamna niste bloguri, niste forumuri, sau website-uri fotbaliste. ci much-much-much more!
    cat si suma tuturor acestor lucruri.

  18. to put it in a nutshell: ce ma deranjeaza pe MINE (k nu vreau sa vorbesc in numele altora – nici macar al colegilor de la d.v.!) este k netul e nu doar egalitarist (am ramas cu o idiosicrazie la egalitarism dupa ‘experimentul’ comunist…), ci si – din aceasta cauza – NEvalorizant: cind ORICINE isi poate spune parerea pe net /face blog/etc, mediul insusi este mult prea facil… practic, nu vad nicio satisfactie sa intri intr-un ‘club’ world wide in care poate intra oricine! nu exista nicio ‘sita’, niciun ‘concurs’ care sa TE valideze.
    intra cine vrea, ramine cine vrea; pt k ‘se poate’…

  19. ps kestia asta cu ‘asta e viitorul’ imi aminteste (alta idiosincrazie!) acel ‘viitorul de aur al omenirii este…’ :)

  20. Te inteleg. Se poate imagina un fel de sistem de ponderari, de weights, care sa fie date blogurilor/celor care comenteaza.

    O pb. similara am si eu: am propozitia “X a spus ca A trimite axoni la B”. Ok, the next step este verificarea faptelor si cat de reliable e fiecare datum. Si ca sa separi intre autorii X, Y, Z, W (care pot spune lucruri usor diferite, sau chiar contradictorii), inventezi un sistem de ponderi, care e bazat, as much as possible, pe lucruri obiective. Cum ar fi metodologia.

    Se va ajunge si la asta. Si pana la urma urma poti sa faci si tu intr-un blog, prin invitarea numai anumitor indivizi. ETC.

  21. Nu văd cum ai ajuns la o asemenea concluzie, ALŞ. Accesul facil nu are nimic de-a face cu stabilirea unor ierarhii. Intră cine vrea şi e vizibil cine merită. Exemplul cel mai la îndemână e cu bloghiştii. Nu e suficient să scrii pentru a fi citit. Publicul selectează informaţia, bagă feed-ul RSS în reader, pune linkuri. comentează şi în final apare o ierarhie bazată pe merit. E un sistem mai eficient decât cel bazat pe examen de admitere (ca în facultăţi) sau cel bazat pe susţinerea oferită de colegi din vârful piramidei (drept, publicistică, etc.).

    Meritocraţia este idealul la care se tinde şi cele mai mari avansuri sunt făcute în proiectele open-source (e vorba de programe distribuite împreună cu codul sursă pentru a putea fi modificate, nu are legătură cu “user generated content” cum crede madam Binder). Acolo sunt nişte ierarhii clare bazate pe calitatea codului sursă contribuit la proiect.

    Cu wikipedia e mai complicat. Pe de-o parte contribuitorii care dau dovadă de profesionalism (există un set de reguli după care se crează articolele) sunt mai respectaţi, pe de altă parte consensul primează uneori în faţa unei minorităţi care invocă cunoştinţe superioare în domeniu. Altă dată moderatorii protejează anumite articole (cu trafic mare) limitând dreptul de editare în funcţie de vechime (de ex. trebuie să fii înscris de cel puţin o lună pentru a modifica un anumit articol). Anyway, sistemul şi-a dovedit valoarea dacă enciclopedii clasice (Britannica, Brockhaus) se simt ameninţate.

    Apropo, lamentările pentru pierderea locurilor de muncă sunt patetice într-o piaţă liberă. Amintesc de motivul absurd pentru care statul pierde bani cu mine şi fabrici falimentare…

    La fel de absurdă e deplângerea trecerii pe CD (un suport mult superior cărţii cu 1200 de pagini şi indexare primitivă). Autoarea pare să creadă că CD-ul elimină oarecum procesul de generare a conţinutului. Uite câtă ignoranţă:

    “Se cuvine amintit că dispariţia în Germania a enciclopediei Brockhaus de pe suport tradiţional prin transferarea ei exclusiv pe suport electronic a costat nu doar pierderea unor locuri de muncă, ci a marcat începutul renunţării la o componentă identitară a culturii în sensul ei clasic, tradiţional, care asigurase prin studiu îndelungat o temeinică verificare, un înalt grad de fiabilitatea informaţiilor şi o structurare a cîmpului cunoaşterii.”

    Ce ziceai de clişeul ăla cu rigoarea nemţească ?

  22. dc crezi k e mai ‘meritoriu’ (sau valorizant) sa te valideze oricine dp net decit specialistii din breasla ta – sau virfurile unei culturi?!

    kestia asta duce la ‘ze list’ & alte kkturi d-astea – sisteme bazate p ‘rating’, k emisiunile gen otv…

    plm, p mine KIAR nu ma intereseaza sa fiu ‘popular’ sau sa ma ‘pretaluiasca’ insi din afara specialitatii mele: d unde stiu eu k nu o fac (be it good or bad) for the wrong reasons?? poate criteriile lor sint bullshit… i want NONE of that!

  23. Atâta timp cât scrii la gazetă şi nu într-un newsletter nu prea poţi să spui că te adresezi numai colegilor de breaslă.

    Dacă vrei să rămânem la exemplul cu bloghiştii, atunci e clar că beneficiarii sunt cititorii şi e normal ca ierarhia să se facă în funcţie de preferinţele lor. Ze list foloseşte o variantă primitivă de page-ranking (clasificare în funcţie de numărul de linkuri primite de la alte bloguri). Mult mai important mi se pare numărul abonaţilor la RSS, numărul vizitatorilor unici dintr-o zi şi numărul comentariilor. S-a încercat şi sistemul PCR (pile-cunoştiinţe-relaţii) cu bloghişti care fac întâlniri, conferinţe, colaborări cu jurnaliştii dar nu prea merge. Dacă nu scrii ceva interesant nu te citeşte nici dracu oricâte recomandări ai avea.

    Compară asta cu presa scrisă unde e suficient să te încadrezi la numărul de caractere şi să nu-ţi superi patronul. De vânzare se ocupă departamentul de marketing care mai organizează un concurs cu premii din când în când iar breasla auto-referenţială evită pe cât posibil contactul cu cititorii.

  24. de parca pana acum oamenii aveau destul timp pentru a citi tot ce s-a scris pe hartie. nici macar pentru ‘capodopere’.

    din contra, internetul te ajuta enorm in selectarea lucrarilor care te intereseaza. castigi timp pentru lectura. matematica elementara.

    a, scuzati, cunostintele matematice nu fac parte din kitul cultural burghezo-dilematic

  25. treaba cu validarea de catre specialistii din breasla ta are limitarile ei. Specialistii din breasla pot fi interesati sa te valideze pe principiul trocului. Aceeasi intrebare se aplica, de unde stii ca specialistii din breasla ta nu o fac for the wrong reasons? Validarea de catre “oricine” are valoare statistica mai mare, pentru ca sunt sanse mai mari ca aia care te citesc si isi pierd timpul sa te valideze sa fie interesati si (foarte probabil) “specialisti” si ei in “breasla ta”. Functioneaza un principiu simplu de self elimination and self selection. Wikipedia o demonstreaza cu foarte amre succes, in pofida prezicerilor apocaliptice ca o sa fie o brambureala ruinata de catre “oricine”
    Iar treaba cu “varfurile culturii” – pe ei cine ii valideaza ca “varfuri”?
    (nu pot sa nu zambesc cand imi aduc aminte cu se falea domnul Serban ca dumnealui este considerat cel mai specialist in ale cinematografiei in Romania, bazat pe ce? – si pe votul cititorilor lui ProCinema, or something similar.)

  26. si, in plus, daca chiar le pasa de cultura si de validitate, ce ii impiedica pe specialisti si pe varfurile culturii sa participe la procesul de validare netica?

  27. vai, am gasit un comentariu fin al gusterului pansat pe globul mucezitei dileme (care dilema tre’ redefinita:

    dilema (vezi si titlul revistei) inseamna a avea dubii intre 2 lucruri asupra carora, de asemenea, ai pareri sigure. (altfel spus: parerile sint sigure, doar deliberarea e dificila & dilematica..)

    curat-murdar, nene chucky

  28. Deci eu nuntzeleg mare lucru din kestia asta cu Dilena Veche care scrie oricum articole care nu lentzeleg, dar vad ca ALS scrie c-a mine ashea, deshi io nu prea scriu cu cuvinte de la engleji c-a nu prea shtiu, dar am opservat c-a copii ashtia ma-i mici care asculta tuata zioa muzica din asta moderna scrie jumate in engleza, cum e Robert a lu Pandele, chiear, no fi ALS chiear robert a lu Pandele? I-a s-a verific eu.

  29. fratilor, nu ajungeti nicaieri cu als, take my word. o sa o tina asa pana ninge.
    thye’re hopeless; sunt mono-maniaci cu elitele date de dinainte de dinozauri si a caror menire este sa conduca boborul roman.
    vesnica pomenire!

    nu le va intra in cap NIMIC altceva, ce este diferit de ce stiu ei. iar meritocratie e numele diavolului pentru ei, pentru ca niciunul! nu a ajuns prin merit. penultimul nr. din dilema – cine a ajuns sa scrie la gazeta, sper ca v-a lamurit.

    my 2 cents

  30. Se pare că specialiştii validaţi de proprii colegi nu vor să-şi pună în pericol poziţia în agora şi pe de-o parte îi înţeleg. Au făcut un efort ca să ajungă unde sunt şi nu le convine să rişte totul într-o free-market jungle.

    Cine are totuşi curajul să o facă pentru că are încredere în propria pregătire se supune unei sănătoase selecţii naturale din care societatea are doar de câştigat.

  31. adica validarea sa nu o faca yr peers, care stiu cu ce se maninca lucrurile dspr care scrii, dar sa o faca – cine? niste unii care-si dau cu parerea pe net???
    dar PE EI cine-i valideaza?

    ah, boborul
    mersi

    ideea fiind k, ‘pe net’, intre 2 opinii, are mai mare ‘greutate’ aia care este mai amatorista, right

    asta cu ‘numarul de vizitatori/comentarii’ e un argument strict cantitativ care nu exprima decit INTERESUL pt postarea respectiva, nicidecum calitatea ei! de ex, de cite ori am stirnit scandaluri pe diverse bloguri, numarul comentariilor a crescut substantial… inseamna asta, oare, k acele comentarii erau ‘de calitate’?? lasati-ma sa rid: pe cele mai multe le-am scris la plesneala & la misto, k sa provoc, STIIND k vor musca momeala f multi agitati – precum hulliganoglul… care pune botul la orice rahat ;)

    ps asta cu ‘pile-cunostinte-relatii’ este vesnica moneda batuta a celor lasati-pe-dinafara – ‘salonul refuzatilor’ carevasazica; se stie k teoriile conspiratiei se nasc la umbra marilor frustrari…

  32. l.e.: hello! ‘selectia naturala’ NU o poate face un neica-nimeni care nu se pricepe la kestia aia, ci EGALII TAI!
    ce ‘meritocratie’ e aia, nene, unde omu dp strada te ‘valideaza’ pe tine, expert intr-un domeniu?! asta-i cintarea romaniei…

    mi se pare aiurea cum aruncati la cos insesi temeliile unei ierarhii SANATOASE. daca nea caisa se pricepe la atitea lucruri, dc nu decide el si premiile nobel?!

    sau, vba lui radu paraschivescu, ‘daca atiti de putini romani se pricep la atit de multe lucruri, cum de nu conducem lumea?’ :))

  33. case in point: hulliganoglul care nu intelege nik – de ex cum sta treaba cu dilema (nu revista!): el crede k ‘dilema’ e atunci cind bijbii intre kestii cetoase & vagi ;)))

  34. Elfule, e chiar sanatos sa agitam acest guster care prezinta comportament deviant (de crocodil). il mai deviem de la inchiderea globurilor; poate scapam (i.e. cei cu rating cvasinul) de mania acestui Fane Spoitoru de Globonia.

    si, pa bune, e recreativ sa tragi gusteru’ da coada. mie-mi place cand sa opinteste.

  35. P.S. domnu’ serban (numele asta are ceva pedestru, de lingurar dezrobit) in ce e specialist (in afara de carat icoana cand iese cu popa chucky la japcuit bani de la enoriasi)?

  36. Validarea de către egali e o selecţie artificială. Majoritatea specialiştilor trebuie să se confrunte la un moment dat cu un grup mai mare de nespecialişti. Gândeşte-te la un scriitor, un actor sau un muzician care ar veni în faţa ta cu o listă de endorsements. Produsul muncii lor e destinat unor nespecialişti şi e teribil de grav dacă se prezintă ca pre-validaţi.

  37. ALS-ul a reusit sa va bage pe piste false, joc la care e dealtfel bun. Si cam asa e toata discutia ce se poate purta in Ro,

    Cazuri concrete si nu vorbiti in general. Si ca nu vorbiti in gol: http://en.wikipedia.org/wiki/Meritocracy

    Pentru ALS acea ierarhie sanatoasa este un amestec de cronysm si nepotism. Dar daca ar fi asa de sanatoasa, nu ar fi atat de aprinsa si lunga discutia asta.
    O ierarhie sanatoasa admite in sanul indivizi pe baza unor criterii obiective. Dar ce e la DV si in Ro. general (sau hai sa reducem la elitele lu peshte), nu este obiectiv. Fiul este secretar-general la revista glossy. Limbistul cu accente fascitoide este pus director adjunct. Asta nu este ierarhie sanatoasa, ci bunul plac, oficiat de 2-3 in varf.
    Evident ca membrii acestei gasti vor turba la ceva ce este democratic si meritocratic.
    ALS-ul habar nu are cum se stabileste “numele” in comunitatile de coderi, dar il rog sa ma creada ca acesta se stabiliste numai prin merit.
    ETC.

  38. ALS-ule, recitind ce ai scris mai sus, nu pot sa nu observ cata distana e intre ce declari si ce faci de fapt.
    Daca ai fost unul care scrie intr-o revista pe care o inteleg 100 oameni din toata lumea asta, as fi inteles. Dar tu ai scris si scrii intr-o gramada de chestii, deci expus lui ‘nea caisa’ cum ii spui tu. Ce vrei de fapt de la nea caisa? Sa citeasca si sa dea din cap supus si nu isi permite sa judece nicicum? Nu iti dai seama ca e ridicol? Si de fapt te adresezi, cel putin indirect, lui nea caisa, caci unele din cele in care ai scris sunt “de larga circulatie”.

    De fapt, dupa cum zici tu mai sus, ar trebui sa iti faci o editura personala si sa publici ce vrei tu si sa dai numai prietenilor, sau “merituosilor”. Si asa ceva e fezabil, pentru ca o imprimanta cat de cat solida e cam la 500-600 de dolari, hartia nu e un capat de lume si tonerele te tin ceva.
    De ce nu faci asta, sa fii conform cu spusele proprii? De ce mai publici in DV, care este si pe web?
    In momentul in care “te-ai expus” cu ceva in public, asteapta-te la critica si la discutie.
    Invers, Internetul fiind definit atat de parcimonios, ca transfer de informatie intre retele de computere, atunci nu inteleg cum interzici oamenilor sa vorbeasca, sa isi spuna opiniile, tu insuti adresandu-te lor prin acelasi mediu!

    Stii care a fost una din sursa caderii Antichitatii? Cunostintele au fost tinute de a selected few si in loc sa existe o explozie dupa constructia Bibliotecii din Alexandria, toate cunostintele astea au fost tinute sub obroc.
    Si a doua a fost sistemul sclavagist, care a vlaguit intreaga societate.
    Stiu ca nu te intereseaza “the big picture”, dar pe altii da, iar acesti altii din fericire au ceva de spus despre Internet si cine trebuie sau nu trebuie sa fie in el. Biblioteca din Alexandria se construieste, dar din nefericire pentru acei selected few, este pentru toti. Fiecare isi alege ce vrea; unii high-end info, altii bloguri, altii site-uri cu pariuri cu fotbal.

  39. cum ziceam mai sus, domnul Şerban se făleşte că e cel mai tare critic de film din ţară, pentru că l-au votat cititorii de la revista cinema. Acolo, văd, meritocraţia lui nea caisă a mers.

    Io nu înţeleg, însă, de ce se vorbeşte de nea caisă versus vârful culturii (sau ştiinţei). Internetul nu favorizează pe unul mai mult, nu îi face egali per se, ci le dă, doar, şanse egale să se exprime. Ce îi împiedică pe “peers” să “review” şi pe internet? Cum spuneam, dacă vouă, cei ce vă consideraţi elite/vârf de cultură/mai-ştiu-eu-ce, vă pasă cu adevărat de cultură şi de ştiinţă şi de validitate şi de adevăr, ce vă impiedică să puneţi osul la treabă şi pe net?

    Nici peer-review nici nea caisă nu merg, aplicaţi în exclusivitate. Trebuie o balanţă, şi cultura netică oferă exact această (potenţială) balanţă.
    Vis-a-vis de peer-review only, academia americană tocmai de aia se clatină, că au ajuns să vorbească specialiştii între ei (in specialităţi din ce în ce mai specializate), şi cam atât. Uite un articol interesant pe tema asta.

  40. stefan: tu te referi la arte (care, na, normal k sint ‘pt toti’ – desi tre sa recunosti k arta (post)moderna, de la avangarde incoace, ii cam face sa-si ‘sparga dintii’ pe neavizati/neinitiati…); eu ma refeream la DISCIPLINE de cercetare (umanista sau stiintifica)!

    uite, sa-ti dau un ex. concret din interiorul breslei mele.
    cum a afirmat (partial & unilateral) prietenul tau elful, eu scriu intr-un tabloid & o revista glossy; DAR mai scriu si in diverse reviste ‘serioase’, cum se zice – si, k sa nu se spuna iar k invoc titluri precum dv sau id, o sa amintesc 2 straine: cahiers du cinema & film comment.
    este limpede k am in vedere, cind scriu, targetul fiecarei publicatii in parte, k atare nu voi scrie ‘eseuri’ in care sa-i invoc pe deleuze sau zizek in ‘libertatea’ sau ‘elle’!
    pd alta parte, cind scriu in revistele amintite, aceste referinte sint utile & la locul lor. asta inseamna k imi calibrez informatia & trimiterile pt un public ‘de nisha’ care A AUZIT, macar, de filmele & teoreticienii invocati.
    la ce mi-ar folosi sa scriu aceleasi lucruri ‘p net’??
    ce garantie am eu k cei carora ma adresez – niste ace in carul cu fin – vor ajunge 1 sa citeasca, 2 sa inteleaga, 3 sa poata purta o discutie competenta?
    pt mine, un interlocutor valid pt astfel de discutii ar tbui sa fi vazut macar 2 filme de dreyer (sa zicem ‘patimile ioanei d’arc’ & ‘ordet’), ceva bergmanuri, felliniuri, antonioniuri, pasoliniuri, godarduri etc etc etc… (fara falsa modestie, k la mine nu tine: am scris THE essay – in lba romana – dspr ‘persona’, un studiu dspr godard & altul dspr ‘vertigo’ al lui hitchcock, basca nenumarate eseuri dspr greenaway, lars von trier & tot ce misca in cinema-ul postmodern.)
    vom ajunge oare sa fim judecati – cum se temea truffaut acu hat, cel putin 30 de ani – ‘de oameni care nu au vazut in viata lor un film de murnau’?! pai, intre timp au aparut ‘experti’ in cinema-ul ultimelor 3-4 sapt care nu au vz nici macar vreun film de truffaut!! si astia – toti – scriu pe net! io ce sa fac acuma – sa-i testez sa le vad cunostintele, iar apoi sa scriu pt ei?? not THAT crazy! ;)

    ps sa lamuresc si kestiunea dilemei k optiune intre 2 pareri ‘tari’ (k e clar k hulliganoglul – tare-n gura, moale-n creier – n-a prins-o): e clar k nu poti alege – sa zicem – intre proust & vlahuta. sau intre proust & dinu sararu. (k intre sararu & vlahuta nici nu mai conteaza…) alegi, de ex, intre proust & joyce. (sau intre un modern k proust & un clasic k balzac.) asadar, in mod logic, optezi – intotdeauna – intre lucruri care stau cel putin pe acelasi plan de semnificatie & pe care le valorizezi egal. de aia se keama ‘dilema’ & de aia exista tensiune/dificultate in a opta…

    dar hulliganoglul e ‘expert’ in enormitati; pe blogu lui cpb (de unde l-am ‘tractat’ pina azi) sustinea k ‘originea lumii’, scandalosul tablou al lui courbet, este ‘pictura de gang’ (!!) – dovedind prin asta nu doar k habar n-are de contextul istoric al aparitiei acelei picturi (sa fim seriosi, la jum sex 19 un gros-plan pe o pizda kiar doesn’t qualify k ‘pictura de gang’, ci eventual k provocare), ci si k nu are gust de nicio culoare… (btw: la ce poti sa te astepti d la un individ care sustine k ‘nu exista culori’?? – vezi p acelasi blog)
    din ACEL moment, am incetat ORICE dialog cu acest nea caisa turmentat; k sa zic asa, he failed the test… ;)

  41. bun. am vazut cam ce zici tu matale acolo (nu tot, caci nu asta e jobul meu), inclusiv greenaway (mult din el actually: ‘the cook, the thief, …’, ‘drowning by numbers’ etc.) – sunt suf. de koolt pt tine?

  42. sa nu imi ceri sa imi placa boogie, though, mi-a parut o pierdere de pelicula. nu am inteles ce a vrut de ce a fost filmat si de ce tre sa ma uit la el.

    si acum ma duc sa ma uit la medem. good enough for ya?:D

  43. lol
    coolmea e k am fost d destule ori d acord, cu tine & cu stefan, re: filme (vezi ‘vicky cristina b’; favoritul meu din ult ani este ‘match point’), so we’d better stick to that ;)

  44. ‘boogie’ nici p mine nu m-a dat pe spate (cu exceptia scenei de cearta in baie, care mi se pare f tare! – mai ales in contxtu filmelor ro), iar d la medem am ramas cu ‘lucia y el sexo’ care mi-a placut mult…

  45. am vicky, cristina, b. –nu m-a dat pe spate. i mean, penelopa e amazing, bardemul isi face traba, ca de obicei, chemistry intre ei ca la balamuc. what else? turism? si o ofaita care era into studii catalune si nu stia catalona?
    totul era de fapt ne-catalon in film, pana si tatal lui vorbea in castiliana!
    nici macar muzica nu a fost cataloneza. ci sevillana. scena copiata din almodovar cu nerusinare, shall i continue?

    match point…rings a bell.

  46. ce am vrut sa spun cu acea intrebare este ca poate vei fi surprins de cati ar intelege ce scrii. nu suntem chiar atat de cretini, astia refuzatii din cultura, politehnicii et al.

  47. este motivul pt care am (mai) intrat la stefan (cu care am comunicat si p mail) si pt care stau d vba cu tine acum…

    k dp blogu tau m-ai bannat ;)

    ps ‘match point’ este marea revenire in forma a lui woody dupa tot felu d kiftele; subiectu nu e f original (desi se petrece la londra – cu tenis, conace & stuff) pt k il bifase ink din ‘crimes & misdemeanors’ din 89 – o CAPODOPERA a lui!

  48. Şi criticii de film ca tine se adresează publicului. Eu ca cititor cum pot să-mi dau seama care dintre ALŞ, Gorzo sau Nistor e mai de încredere? După selecţia făcută de editori? Prefer să văd feed-back-ul altor cititori. Poate o referinţă făcută de Nistor e complet aiurea şi cineva semnalează greşeala. Poate o recenzie a lui Gorzo e bine primită de oameni despre care ştiu că au gusturi similare cu ale mele.

    Nivelul înalt al discursului nu e o piedică. Văd în textul lui ALŞ o trimitere la un film pe care nu l-am văzut, urmăresc linkul la IMDB, caut filmul, îl văd şi după aia înţeleg legătura. Sau n-am răbdare pentru aşa ceva şi nu mai citesc ce scrie ALŞ pentru că nu e ceea ce caut. Mecanisme de focalizarea a targetului există. Poate mai bine decât publicând pe hârtie. În plus, pot să intru în dialog cu maestrul şi să lămuresc nişte chestii. Sau pot să intru în dialog cu alţi cititori să ducem mai departe ideile din articol. Poate ajungem la concluzia că mai mişto e Nistor şi migrăm în masă acolo ;-)

    În orice caz, după un timp se va stabili o ierarhie naturală. Cititorii care au văzut Godard se strâng mai toţi la un anumit critic şi îi sorb fiecare cuvânt. Cine face lista invitaţilor la următorul congres despre Nouvelle Vague ştie pe cine să cheme.

  49. ‘Încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ) egale’ = fix ideea mea d mai sus

  50. @ stefan: continuam p mail… tot spatiu virtual estem, da acolo makr nu risti sa fii intrerupt d tot felu d biziitori daunatori ;)

  51. are dreptate serbanelle:

    alegi, de ex, intre proust & joyce

    alegi ca sa ai dileme

    tot aici: popa chucky & don gabi imi par personajele cele mai lipsite de dileme (asta kyar e o “parere sigura”)

  52. @als: o mica problema: daca cei refuzati marii culturi romane sunt un fel de “salonul refuzatilor”, dvs. va plasati in rolul lui Buguereau sau Cabanel si faceti din Stefan un Manet care tocmai a expus Dejunul pe Iarba. Mica problema de logica. Si, da, se pare ca nu exista sectie de arte plastice la limbi. Desi unii au limbi plastice iar altii limbi de plastic.

  53. impricinatule, iw nu stiu povestea.
    astept solcanellul s-o spuna ku kuvintele lui

    stiu insa ca domnu’ serban e o somitate in parfumuri (asta tot din marturisirile nesolicitate ale marelui fotograf pornodramatic )

  54. @ unul: nu trebuie sa fii neaparat BOUguereau (atentie la spelling!), poti fi si corot, asa k nu e nicio ‘problema de logica’ ;)

    bun, si CINE ar fi acele ‘mari nume’ ale culturii romane (deocamdata refuzate), daca plesu-liiceanu-patapievici & cartarescu sint cih?…

  55. cor-ect – bou eram eu. de fapt eram sigur ca o sa vezi spelling error-ul imediat ce am postat ;
    cor-ot nu-mi aduc aminte sa fi fost in juriul salonului oficial cu pricina dar daca a fost, era prea blandut ca sa schimbe ceva – tot cei cu gura mare au castig de cauza;
    problema de logica ramane valabila, in sensul in care pictorii academici erau cei care refuzau accesul la Salon si in Academie acelor care nu pictau manute si picioruse dupa modelul Ingres iar viitorul i-a validat pe astia de stateau pe-afara;
    marele nume al lui Manet a devenit mare multi ani dupa scandalul cu pricina;
    de-aia mi-e greu sa spun ce nume mari stau acum si asteapta bunavointa ta sau a celorlalti citati in cvartet;
    pe de alta parte iti inteleg senzatia ca acesti “nechemati” trebuie sa faca “ucenicie” chiar si la gazete literare si sa nu se bage in fata la coada gloriei (free rideri sunt in toate domeniile de activitate si enerveaza pe oricine);
    pe de alta parte senzatia ca nu vei fi niciodata good enough (i-a urmarit si pe Manet sau Delacroix toata viata) pentru ca regulile sunt idioate iar cei care le fac “invechiti” este la fel de frustranta;
    cam atat a avut “rabi” de spus – disputa spornica in continuare!

  56. stef, iw intru doar sa mai trag gusterul de coada si luat cu joaca n-am sesizat ca tu chiar ai un dialog cu el, mai ales la umbra de email (pentru a reduce zgomotul de fond produs de mine). cum parerea,/i> mea sigura e ca acest gunoi uman intitulat aleshe e nereciclabil, voi persevera in activitatea ecologica numita, putin cam romantic dupa mine, scuipat lumea din balcon.

    PeSe
    d’acor(d): gunoaiele menajere pot fi o lume in sine si incetinirea procesului de biodegradare este o activitate cat se poate de umanista

  57. de ce m-as osteni?

    ca să nu fii şi tu la fel de guşter.

    Treaba cu targetul şi cititorii de nişă se aplică cu succes şi pe net, şi se va aplica cu succes crescând. Cititorii se autoselectează, şi până la urmă tot specialiştii vor valida, dar într-un mediu mai democratic. Iar validarea netică nu desfiinţează neapărat pe aia peer-reviewed, ci doar o lărgeşte şi o redefineşte.

  58. @ alt(ul): ok, dar eu nu ma refeream – am mai spus-o – la ceea ce s intimpla/s-a intimplat in zona artelor (unde sint mai degraba ‘de partea’ innoirilor/avangardelor – de la duchamp la nam june paik / joseph beuys/ damien hirst & de la picasso la matthew barney), ci in acest ‘new medium’ – care, deocamdata, n-are nicio legatura cu Creatia blabla…
    DACA netul va ajunge sa creeze ceva important/semnificativ (lucru pe care nu-l exclud!), i’ll say ‘chapeau!’

    deocamdata, repet, este un mediu mai mult ‘utilitar’ asa cum il vad eu…

  59. Netul nu are cum sa creeze ceva, als, pentru ca e un mediu. Un zid nu creeaza ceva. Nici o panza.
    Ca sa “creezi” ceva semnificativ pe net, tre sa scrii cod. Package application. Software.

    Si in ce domeniu vrei sa (asa e mai corect) ceva semnificativ? Insusi netul este o creatie extraordinara in sine.
    Science? Arts? Tech? Orice domeniu?
    In arts, cred ca e problema artistului, respectiv complexitatii codului ca sa creezi ceva.
    In information transfer/synth, cred ca e clar ca da, realizarile sunt clare.
    In tech – aici tre sa definesti subdomeniile.
    La fel si in science. Gandeste-te ca a definit noi domenii!

    Dar, la sfarsit e vorba numai de oameni si nu de mediu. Mediul e nou, cred ca este primul mediu facut 100% de catre oameni pentru oameni, ceea ce, repet, este amazing. A, da, ar mai fi si AI aspects, care sunt inovatoare.

    Gandeste-te numai la wizardy-ul Apple. Si sunt multe altele. Multi s-ar simti jigniti daca ar auzi/citi comentariul asta al tau. Si pe drept cuvant.

  60. Te-ai uitat la ce face Stefan? E sub nasul tau.Du-te la projects. E un exemplu de ce poti face pe/cu net(ul).Fa-o prin metode clasice. Good luck.

  61. pentru cine a scris “spunem film asa cum am spune panza pentru pictura, hartie pentru literatura sau partitura pentru muzica. e ceea ce face posibil produsul (adeseori) sau Cinemaul (rareori)” ar trebui sa fie usor de inteles distinctia dintre mediu si opera. In fond si din panza se pot face monalise sau pantaloni.

  62. @ alt(ul): ok ok, eu am scris asta, dar fraza mea avea un substrat ironic la adresa celor care (tocmai!) confunda mediul & opera ;)

    aici la stefan eu spuneam (tocmai!) k mediul ramine mediu, nu vad opera… e undeva si nu o vad eu?!

    @ we: ce-i ziceam si lui alt(ul): unde sint operele (de arta!)? stefan are un blog (interesant) pe care posteaza opinii (inteligente); face SI altceva pe el? unde?

    dati-mi un link, ceva!

  63. tapirule, imi pare ca n-ai inteles. mie chiar nu-mi pasa daca sunt mai mult/putin guster decat leo la maxim. doar caut mijloace simple si eficiente pentru a starpi aceasta filoxera a globurilor.

  64. l.e.: am intrat la ‘projects’; e un proiect stiintific din cite-mi dau seama… pare interesant, desi nu-nteleg mare lucru ;)

  65. ma duc sa caut Opera. dac-o gasesc va dau un link. la modul simplist, un cantaret care-si posteaza muzica in format mp3 pe un blog si-a difuzat deja opera prin noul mediu. si dupa cum merg vanzarile de CD-uri multi or s-o faca. doar un exemplu.

  66. ok. vrei opere de arta.

    trebuie sa iti gasesti singur warholul care va fi in stare sa produca un artefact ce se conforma definitiei (pe care o accepti tu) de opera de arta.
    netul este urias, creste tot timpul, e ca un nor. go ahead si gaseste-ti warholul. pe mine nu ma intereseaza sa il gasesc, pentru ca folosesc acest mediu pentru altceva. folosesc hartia pentru a desena scheme si nu pentru a face crochiuri.
    in momentul in care l-ai gasit, atunci inseamna ca ai gasit obiectul care este cf. principiilor tale estetice etc., iar in acel moment netul si-a depasit menirea initiala.

    daca, insa, largesti un pic aceasta “opera” pe care tot o iei in brate, atunci algoritmii de care iti ziceam repetat s-ar putea sa se incadreze. pentru ca sunt inventati de mintea umana si origineaza/bazeaza in matematica, care nu este o stiinta.

  67. Partea turistică din Vicky Christina Barcelona a fost intenţionat făcută aşa. Un fel de Spanie de operetă. Soundtrack-ul consta în 3 melodii, foarte populare (vezi Granada lui Albeniz), care se tot repetau. Diminuate albatrul şi verdele din peliculă, care a rămas înecată într-un fals apus de soare de carte poştală. Clişee europene şi spaniole cât cuprinde. Nimic autentic, totul superficial. Foarte tipic pentru mizantropia lui Woody Allen.

    Haios este că filmul a avut succes tocmai din cauza părţii turistice. Publicul nu s-a prins.
    În rest, ideea care tot revine la Allen, a echilbrului fragil rezultat ca prin minune din asocierea mai multor dezechilibre.

  68. just curios, ai fost in barcelona?

    si stiai ca 10% din buget a fost dat de firmele de turism din zona?

    nu este nimic autentic catalon si nu spaniol. sorry, daca in almodovar inteleg de ce este cucurucucu, in VCB nu inteleg ce cauta Granada.

    eu stiam ca a fost apreciat pentru jocul celor 2 (un fel de reluare matura si inteligenta din “Jamon, jamon” – l-ai vazut?).

  69. N-am fost în Barcelona, nu am călătorit de-adevăratelea prea mult în viaţa mea.

    Nu e nimic autentic, nici catalan, nici spaniol. Pentru turiştii americani, diferenţa între Castilia şi Catalonia nu există. E un fel de Spanie văzută prin ochi turistici (adică exotică şi falsă). Granda e pusă acolo fiindcă e încă un clişeu. Când auzi Granada, încep să visezi imediat Spania.
    Poate că e o transpunere a expresiei “chateau en Espagne” :)

    Jocul celor doi a fost apreciat, au fost foarte sexi, dar dacă îi puneau în alt context, mai puţin romantic (habar n-am, o fabrică de conserve), filmul ar fi avut mai puţin succes, cred eu.

    Oricum, părerile mele despre cinema sunt sub-amatoreşti. Îmi lipseşte organul receptorial pentru a şaptea artă, recunosc. Nu văd decât dedesubturi.

  70. pai penelope e lucru cel mai bun din film, asta-i clar!
    n plictisim cu gistele alea 2, p urma apare bardem (care face misto fin – i.e. ‘over the top’ – d cliseu ‘latin lover’) & iti dai seama k era fix magnetu d care sa s agate alea 2 (& noi odata cu ele, sa nu ne mai plictisim), apoi apare penelope & nu mai ai ochi decit pt ea: she’s simply terrific!

    da, stiam k filmu a luat banii aia d la primaria barcelonei, mi s pare normal – NICIUNU dintre regizorasii aia locali, care-au facut scandal k dc a luat, nu are faima & bancabilitatea lui woody.
    iar filmu e agreabil, mi s pare un supersnobism sa strimbi din nas la el – e un film ‘de vara’, fara pretentii, cam k ‘everyone says i love u’, da fara momente cintate (si nu atit de bun fireste…)
    si mai crek face misto TOCMAI d ‘cliseele turistice’ – adik filmu e k o carte postala gen ‘from barcelona with love’ :)

    eu l-am recenzat ink d la cannes, gasesti cronik p liternet

  71. als si vlad: am urat si iubit filmul asta.
    l-am urat pentru ca nu arata barcelona, spiritul ei!
    este turistic si pt. asta l-am urat. pentru ca acele culori si sunseturi sunt prea aproape de “stealing beauty” ca sa nu incep sa nu vad rosu in fata ochilor (unul din cadourile de ziua mea ar fi posibilitatea de a ii alerga cu bata pe cei de pe platoul de filmare al stealing beauty. actori buni si liv tyler-care este breathtaking si otherworldly fac un film turistic si plin de clisee).
    pentru ca gasca roscata era la studii catalane si ea era tuta si in castiliana si catalona! etc. inclusiv muzica aia de 2 lei.

    si il iubesc pentru cei 2.
    scena cand apare Penelopa este exact cum s-ar fi intors dupa 16 ani din Jamon-jamon. jocul lui Bardem – partea latin lover este si in “Huevos de oro” si in “Jamon-jamon” – acolo e ghertoi, da’ jucat cu multa convingere. o fi si in altele, nu mai tin minte. partea de cool e din “Dancer upstairs”.
    my 2 cents.

    eu cred ca WA a incercat sa impuste 2 iepuri: si turismul si partea de film adevarata. dar el nu vede Barcelona ci este neutru, chiar el a spus ceva de genul asta. Si imi baga chitara cu Granada in parc sub clar de luna! in Barcelona, ca sa impace toata lumea.

    si parerea mea e sustinuta de suma trofeelor Peneloapa+Bardem.

    Vlad: auberge espagnole. yeap, a fost facut. frantuji. nimic notabil.
    Barcelona e prea complexa sa o faci auberge espagnole.
    Barcelona e parca facuta din 3 orase diferite, are cel putin 2 culturi diferite, este de stanga si secesionista in acelasi timp.
    ochii lui WA sunt placizi si trec peste. nu stiu, nu a inteles, nu a vrut sa inteleaga, dar eu nu am vazut Barcelona in Vicky, Cristina, Barcelona.

  72. partea cu gastele si Bardemul este predictibila la secunda.
    partea cu Peneloapa si Bardemul este impredictibila tot la secunda. nu stii ce se intampla, incepe iar sa urle, ia satarul, el cheama salvarea etc.

  73. @ we: parerea mea e k esti indragostit d barcelona, k atare nu poti fi obiectiv ;)

    eu n-am fost la barcelona, toti prietenii mei au fost (unii, d mai multe ori) & trag d mine sa merg… dar am inteles k e atit d plin d turisti incit nu ma atrage

    in + nu-mi place nici gaudi, so…

    decit barcelona, prefer lisabona – care e un poem! dupa buenos aires (unde sper sa ajung spre sf anului, cind acolo e cald & bine) am d gind sa ma opresc la lisabona – intre timp poate imi cumpar & un apartament acolo, k sa descind la casa mea

  74. lisboa de pe mare, aha!
    atlanticu are culoare misto la lisboa, corect!
    altminteri, oras periculos – cutremure, valuri seismice, henric navigatorul, padrones lansati in africa, fado, albastru, majolica pe pereti, sclavi reciclati si importati din africa via brazil…
    mda. als, da’ macar o conversatie plcauta, suporta netu’?
    si fii atent apropo de mediu/unealta/tool – netul e audiovizualul biunivoc. inca nu s-a atins masa critica pentru ceea ce cauti tu, cred.

  75. pai de cand poti fi obiectiv cand vezi un film? ca nu il discuti dpv al lentilelor folosite, minutelor per scena etc. verifici cat era luminozitatea la 5 cm de nasul actritei principale si umiditatea aerului? dar vantul din ce directie batea, cu ce putere si care era presiunea atmosferica? asta inseamna obiectiv.
    un film iti place sau nu, clar ca e subiectiv.

    da, B. mi s-a parut f. misto, dar nu e numai faptul ca sunt partial la orasul asta, ci si faptul ca am vazut multe filme hispanice, toate prostiile.

    nu am fost in lisabona inca, dar barcelona nu are numai gaudi. da, e pelerinaj la gaudi si Sagrada Familia domina, dar poti f. bine sa alegi sa te duci la picasso, cu ale lui din tinerete. sau dali, parca au ceva in orasul medieval daca nu ma insel.

  76. mulliganoglu, io cred ca am inteles da’, ca in bancul ala, de aici asa se vede. Adica, la o prima superficiala citire se vad niste gusteri care vor sa se elimine unii pe altii. Si care nu se pot eliminia anyway. De discutat, insa, se mai poate, vaz eu.

    De Lisabona nu imi place pen’ ca i-au batut (cu greu) pe Universitatea Craiova in semifinale.

  77. Vlad, jocul lor in fabrica de conserve a fost…exact in Jamon-Jamon, care inseamna sunca-sunca. Multe scene se petrec intr-o fabrica de sunca de la marginea unui oras ca vai de mama lui, dupa terminarea dictaturii franchiste.

    acum, jamon, din cate am inteles de la spanioli, care incepeau sa zambeasca manzeste cand le ziceam de filmul asta, are 2 sensuri. de aia si scenele din fabrica de sunca. pe de alta parte, spaniolii au zeci de mii de sunci si chorizo. si un obicei al lor este sa deguste sampania (nu sunt sigur ca este exact aceeasi metoda ca a francezilor) cu sunca. asa ca pune in ecuatie toti termenii si astia si vezi ce iese.
    ei, cauta sa vezi filmul, sa evaluezi singur. o singura nota: filmul e jamon-jamon este facut de un spaniol (Bigas Luna – in fine, tot catalan, dar nu importa pentru acest film) pentru spanioli. stilul e deci cel spaniol: amor-dolor-matar. si de la capat. melodrama si pistoale si tauri.

  78. @ we: nu e asa; obiectiv inseamna – in evaluarea artelor – sa cunosti mult din ce s-a facut anterior pt a diagnostica pertinent o opera (in fctie d filiatii, genuri, contexte etc); sa ai gust, in absenta caruia totu e varza; sa lasi deoparte idiosincraziile la o tema, un stil un autor; sa reusesti sa combini entuziasmul (sau enervarea) d moment cu argumente valabile; etc

    unele filme pot fi importante fara sa-ti placa neaparat (vezi ‘pe aripile vintului’, ‘casablanca’, ‘ben-hur’, ‘titanic’, ‘lord of the rings’ etc), e corect sa le grant them that

    re: filmul spaniol – dupa bunuel & cu exceptia lui almodovar, my favorites sint victor erice (autor parcimonios & discret), carlos saura – prima perioada(‘cria cuervos’ ramine un film fascinant), bigas luna (tot d la-nceput, acu s-a prostit…) & julio medem (‘vacas’, ‘ardilla roja’ – pina la ‘lucia y el sexo’)

    iar picasso (care e pictoru meu preferat) am vz cit cuprinde – si la muzeu sau parizian, si la moma-ny, si la peggy guggenheim din venezia & in recenta expozitie d la grand palais

    (dali nu-mi place k pictor, doar k scriitor)

  79. @als & we:muzeul Picasso din Barcelona nu e genial – daca totusi esti fun Picasso mi se pare un must; muzeul Dali de la Figueres (nu e chiar in Barcelona dar aproape) e cam ca Dali – multa propaganda, nu foarte multa esenta – interesant totusi; ce e cu adevarat interesant este sa vizitezi casa lui Dali de la Port Lligat (un sat pescaresc uitat de lume) unde Dali si-a construit intr-o viata (la propriu ca a inceput constructia cand avea vreo 20 de ani si a terminat-o la batranete) CASA. e un loc minunat, unlike any other I’ve seen. Si tocmai de-aia greu de descris in cuvinte.
    ce mi se pare grav pentru als e ca nu-i place gaudi – si nu-mi dau seama cum poti sa spui asta fara sa vezi live ce-a facut omul. da, sagrada familia e la baza o catedrala (si poti fi in principiu impotriva construirii uneia), dar de fapt e cu mult mai mult. pacat sa traiesti pe-aici, pe “sub-ceresc” si sa n-o vezi macar odata in viata. nu lucrez la o agentie de turism si, for the record, mie-mi plac mult si Lisabona si Barcelona. nici nu inteleg de ce nu mi-ar placea. in schimb, Romanul sau Tecuciul, acolo am probleme. snobism, deh.

  80. daaa, la port lligat as vrea s-ajung…

    gaudi nu-mi place din ce-am vz pt k e un fel d art nouveau luat razna – megalo-floralo-flamboaiant gen – si mie-mi place arhitectura minimalista, bauhausista, mallet-stevensista & lloyd-wrightista, in unghiuri drepte & cu multe ferestre

    gaudi e ‘too much’ pt mine, prea over the top
    imi da angoase :)

    ps nici hundertwasser nu-mi place

  81. ok – cred ca pot sa-ti inteleg optiunile estetice; raman la parerea mea ca pana nu vezi Sagrada Familia n-ai trait pe planeta asta – n-ar trebui sa-ti dea angoase ci sa te asigure ca omul nu e (numai) faptura josnica pe care o gasim pe strazi/bloguri/etc. atentie cu bauhausul ca, la extrem, blocurile ceausiste cam de-acolo se trag. le corbusier mai treaca mearga. frank lloyd right imi place si mie – unele din casele lui sunt aproape burgheze; oricum – du-te la port lligat – face toti banii.

  82. ce m-a rupt pe mine la sagrada familia nu a fost dimensiunea, nici goticul, care prin excelenta te pune jos prin dimensiuni si raporturi, ci organicul.
    biserica aia parca e iesita din mal, din matricea originara, e plina cu elemente zoomorfe, principiile ei de constructie sunt dupa cele naturale – folosite de fel de fel de animale si gasite in viu. corzile alea care se intrepatrund ca niste artere, sau vene, ca sa dea maxim de rezistenta cu minim de material, it’s just unbelievable! si peste, stratul crestin stilizat.
    i mean, chiar trebuie sa nu fie ceva in regula cu tine sa spui ca nu iti place SF, sau ca nu simti ceva straniu in vecinatatea ei.

  83. ba da
    fix d aia nu-mi place – ‘organicul…
    biserica aia… iesita din mal, din matricea originara… plina cu elemente zoomorfe, principiile ei de constructie sunt dupa cele naturale – folosite de fel de fel de animale si gasite in viu. corzile alea care se intrepatrund ca niste artere, sau vene…’ = brrr!

    inteleg ce-a vrut sa fak, am admiratie pt imaginatia & creatia lui, but it’s just not my cup of tea

    mie-mi place arhitectura care e artefact, artificiu, care NU seamana cu nimic ‘natural’ sau ‘organic’; stilu ‘pestera’ nu ma aranjeaza ;)

  84. OK, am inteles si eu optiunea estetica. Totusi, pe langa organic, mai este si imaginea contorsionata (spre deosebirea de rigoarea goticului – in linii destul de drepte) a inaltarii spre cer – adica taman ca viata omului, cu ochii in sus dar cu suturi din toate partile. Mi se pare o perfecta anticipare a unui secol de orori ce va sa vina (un fel de Guernica pe verticala), dar si cu un fel de speranta de happy end. cam poeticoid, scuze. In plus, pentru mine, e si o exemplificare a micimii lumii in care traim. un tip pasionat, Gaudi, a construit o fatada a catedralei in 15 ani si un intreg sistem birocratic se chinuie de 80 de ani s-a faca pe a doua. cam atat de pigmei suntem. oricum, nu vreau sa conving pe nimeni dar mi-ati starnit amintiri despre Barcelona pe care n-am revazut-o cam de multicel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s