the common denominator

Breaking Bad e o mică bijuterie în lumea monotonă a serialelor TV. Cu un prim sezon scurtat la 7 episoade din cauza grevei scenariştilor, reuşeşte să se plaseze deasupra serialului cu o temă similară – Weeds. Avem tot un om normal (un profesor de chimie) într-o situaţie de criză (cancer pulmonar într-o fază avansată) care recurge la traficul de droguri pentru a-şi susţine financiar familia. Diferenţa nu constă doar în chestii superficiale ca metamfetamină vs. marijuana, ci într-o abordare complet diferită. Lipseşte umorul, lipsesc comical side-kicks şi în schimb avem tensiuni reale, dialog redus la minimul necesar, respect faţă de spectator căruia nu i se explică totul ca la un copil, plot inteligent, actori buni (în special Bryan Cranston) care intră extrem de bine în personaje. Ce mai, un candidat ideal la lunga listă de seriale suspendate din motiv că erau too smart for their own good. Nu şi de data asta, însă. Sezonul 2 a fost deja contractat şi va fi difuzat începând cu 8 martie. Now we’re cookin’! Oh, şeful antipatic de la a doua slujbă a personajului principal se cheamă Bogdan şi vorbeşte româneşte (primul episod).

The Beast e cântecul de lebădă a lui Patrick Swayze. Da, the pretty boy care făcea gagicile să ofteze în Ghost şi Dirty Dancing a vrut să facă un rol serios în puţinul timp care i-a mai rămas şi din ce am văzut până acum e peste aşteptări. Povestea în sine e cam plictisitoare cu un agent FBI uns cu toate alifiile care primeşte un nou rookie pe care’l face-n fel şi chip. Nici side-kicku nu ajută – un fotomodel care deşi îşi dă silinţa dar nu prea dă semne de actorie. Ce e important e că Patrick a găsit în rolul poliţistului misterios, dispus să încalce legea şi posibil corupt un prilej de a exploda într-un recital superb. Mimica, inflexiunile vocii, privirea, totul curge cum trebuie şi e suficient să mă facă să trec peste animaţiile stupide de pe ecranele calculatoarelor şi peste dramatismul de plastic al junelui care vrea sa-şi agaţe vecina da’ nu poate să-i spună cu ce se ocupă. În episodul 3 se vorbeşte destul de mult română, iar Patrick are o pronunţie foarte bună.

Into the Wild Green Yonder e ultimul film direct-pă-dividi din seria Futurama aşa că l-am privit cu nostalgia aferentă. Umorul e la locul lui, tema abordată de data asta e ecologia şi cineva ar trebui să-i plătească pe oamenii ăştia să producă în continuare animaţie de calitate. Cum altfel să umplem golul lăsat de cea mai bună parodie SF din toate timpurile? Unde mai găsim noi fembots şi glume cu robot mafia, cicloape sportive, jamaicani contabili şi profesori trăzniţi? Are we gonna just stand here and let this happen? Cum? …pe genericul final apare un român într-o funcţie importantă? A, lăsaţi atunci că avem benzi desenate şi întreaga serie de revăzut…

2 thoughts on “the common denominator

  1. ma asteptam sa iti placa breaking bad. situatia intreaga e trista si destul de adevarata. in fine, a fost si o lovitura la adresa bushies, pentru ca adreseaza multe din problemele administratiei trecute.
    si da, spre deosebire de weeds, in breaking bad nu e timp sa mai faci glumite.

    o sa caut into the wild green yonder.

    a inceput battlestar galactica la voi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s