mitul eternei revoluţii

Noi creştinii avem deja tradiţia ciclicităţii temporale. Pentru noi Iisus se naşte, pătimeşte şi învie în fiecare an. Ce-ar fi să extindem fenomenul ăsta la revoluţia din ’89 şi la fiecare sfârşit de decembrie să retrăim evenimentele ajutaţi de interpretări teatrale, gesturi simbolice (vin roşu vărsat pe stradă unde a curs sânge, procesiuni de tineri cu lumânări în mâini care refac traseele manifestanţilor, panouri publicitare care arată fotografii şi filme din timpul revoluţiei, bocitoare, execuţia dictatorului, execuţia răniţilor din Spitalul Judeţean din Timişoara, etc.). Altfel riscăm ca timpul linear să estompeze semnificaţia evenimentului şi nepoţii să înlocuiască glumele cu “pa’ş’opt” cu unele cu “op’ş’nouă”.

13 thoughts on “mitul eternei revoluţii

  1. Nu. Chiar vreau ca pe lângă “primiţi cu irozii?” să se audă şi “primiţi cu revoluţia?”. Nu ţin la aspectul dramatic, poate să fie şi o Leană despletită care să zică “mai dă-le o sută, Nicule”. Important e să intre în tradiţie cumva.

  2. Hmm…tu ai vazut ce a ramas din revolutie? cateva gasculite de “revolutionari”, cu privirile cam duse si care tipa unii la altii.
    Stii cand s-a pus cruce la revolutie? Cand Basescu a avut acel spici fulminant in Parlament, cand Vadim se plimba cu posterul. Si HRP se agita nevrotic la balcon. Atunci s-a dat raportul oficial si “gata”. Am avut o strangere de inima si my gut feeling a fost ca “gata”. Si asa a fost. Comitie de shtudiere si punct.
    Acum au pus palmieri in locul cu pricina si primar e un handralau care vrea sa puna marmura de calitate la Pasaj si care behaie in microfon “ce ii spun eu lu tata acasa?”.

    Ar mai fi si aspectul ca rivulutia a fost de fapt o opereta fara repetitii. Inca o data: Cazimir Ionescu ce grad o fi avand? Ti-ai pus vreodata intrebarea asta, apropo de revolutie?

    Ce comemoram noi “pe bune”, din Istoria noastra? Cand ziua nationala se schimba de cateva ori pe secol…

    Ma duc in seara la Spirit.

  3. Cred că e clar pentru toată lumea că a fost o lovitură de stat organizată de un grup de comunişti marginalizaţi cu sprijinul armatei şi securităţii. De ce a trebuit să semene a revoluţie şi să fie cât mai mulţi morţi nu înţeleg. Nu ştiu nici dacă protestele din Timişoara au izbucnit spontan la tentativa de arestare a lui Laszlo Tokes (moment exploatat de complotişti) sau a fost nevoie de agitatori ca la orice miting al oamenilor muncii.

    În fond, ce contează e că au murit oameni care au avut curajul să iasă în stradă şi să strige “jos comunismul” şi după cum spui, istoria lineară îi rezolvă cu o comisie şi o declaraţie după care declanşează şi curente de antipatie cu asociaţiile de “revoluţionari” care au privilegii peste privilegii.

    Nu au o şansă mai mare să fie amintiţi daca intră în folclor cu ritualuri periodice?

  4. tocmai (si) aia ziceam: ce se respecta in folclor la noi cu ritualuri periodice, care sa vina din ist. moderna-recenta?

  5. Halloween, Valentine’s Day, mărţişoare ataşate la şnurul alb-roşu (nu sunt chiar aşa de vechi).

    BTW, nu râde de exemplele recente. Folclorul nu îl face doar populaţia rurală.

  6. primele 2 sunt imitatii, nu sunt ale noastre. fac parte mai mult din cargo cult-ul mioritic. apoi, astea 2 tind sa se internationalizeze – francezii cat de francezi sunt ei isi imbraca puradeii in fel de fel pt. halloween.

    martisoarele sunt vechi de origine.

    nu rad, stiu ca exista urban floklore. goticul american este bazat pe asta si mare parte e citadin.

    numai ca modul cum ai prezentat tu aceasta “eterna revolutie” imi aduce aminte de procesiunile Madonnei de prin satele siciliene. sau de flagelanti. ce avem noi similar? prapurii si procesiunile de moaste sunt singurele chestii care imi par cat de cat apropiate.

    si esti si tu de acord cu mine ca se face un efort masiv de uitare a acestui eveniment.

  7. Păi avem irozii, capra, steaua, Moş Crăciun cu sacul în spate sunând la uşa apartamentului. Asta pentru aspectul interpretativ. Pe partea de dramatism nu avem nimic pe măsura flagelaţiilor sau crestării scalpului cu sabia (în unele ţări musulmane) dar nici nu s-ar potrivi specificului naţional. Ţi-am zis, şi dacă se face doar mişto de Ceauşeşti şi tot e ceva în calea uitării.

  8. Da, as vrea si eu sa vad asa ceva. Adevarul este ca memoria populara poate sa o transforme in ceva mai mult sau putin alegorica.

    Si ceva macar la nivelul de poetic justice…

  9. sarmalele sunt turcesti si se mananca bine mersi si la sarbi.
    mici se mananca la greci si la turci.
    ceorba de burta se gaseste la turci, in normandia si la ingleji.
    cred ca bulzul e mancarea nationala.
    iar scandalul la semafor e revolutia zilnica (si maxima) a romanilor.

  10. Stii ca m-am gandit sa organizez asa ceva cu vreo sase colegi de facultate ? Din pacate m-am gandit prea tarziu, trebuie autorizatii pentru Piata Revolutiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s