mai lat

Văzând că procurorul cere închisoarea pe viaţă în cazul Mailat (tâlhărie, crimă, posibilă tentativă de viol) v-aţi putea imagina că justiţia italiană e teribil de aspră cu criminalii. Ei bine, dragii moşului, aşezaţi-vă în jurul focului şi ascultaţi povestea lui Pietro Maso.

În 1991 tânărul de aproape 20 de ani şi-a dat seama că viaţa trăită prin cazinouri şi discoteci nu poate fi finanţată prin joburi temporare la supermarket şi dealeri auto. Singura soluţie pentru o adevarată independenţă financiară era să-i moştenească pe babaci. A observat însă că nu mor caii când vor moştenitorii aşa că s-a gândit să le dea o mână de ajutor. A cooptat 3 prieteni în acţiunea de emancipare freudiană pentru că la asta sunt buni prietenii – să te ajute când dai de greu.

Pentru început a conectat două butelii la un sistem de iluminat care reacţionează la intensitatea sunetelor (i.e. beculeţe care se aprind în ritmul muzicii la clubul din sat) lângă care a plasat un ceas deşteptător. Planul era simplu şi probabil ar fi mers dacă baba nu descoperea instalaţia cu câteva minute înainte să le sune ceasul. Gluma s-a îngroşat când trupa a cheltuit un împrumut bancar al unui membru şi Pietro s-a oferit să şterpelească un cec de la mă-sa şi să falsifice semnătura. Acum chiar că trebuia să-i miruiască pe părinţi înainte să descopere.

Ai dracu longevivi, mai aveau şi un bulan incredibil. Doua tentative de ciomăgeală au eşuat din cauză că tovarăşii s-au pişat pe ei de frică când a venit momentul adevărului. De data asta tânărul şi-a luat destinul (sub forma unei ţevi de fier) în propriile mâini şi a aşteptat împreună cu echipa să se întoarcă puşculiţele de la biserică. Primul trimis pe lumea cealaltă a fost tatăl, acompaniat de lovituri cu bara de fier şi o oală mânuită de un tovarăş lipsit de imaginaţie. A urmat apoi mama – onorată cu o bară de blocat volanul şi o altă oală (don’t ask…) de către ceilalţi doi. Şi pentru că / nu se rupea / a mai venit / un criminal. Pietro a avut mai mult de lucrat la muiere că se ştie că astea trăiesc mai mult ca bărbaţii. A ciomăgit-o până s-a plictisit după care i-a băgat nişte cârpe în gură şi i-a tras o pungă de plastic pe cap. Într-un final s-a dus şi ea la loc cu verdeaţă.

După ce şi-au rezolvat viitorul financiar tinerii s-au felicitat reciproc pentru alegerea făcută şi s-au dus acasă pregătiţi să fie şocaţi de dimineaţă de teribila nenorocire. Din motive de prea puţine cărţi poliţiste citite, au ajuns în scurt timp să dea cu subsemnatu la poliţie şi să fie condamnaţi la vacanţe de 30 de ani (Piero), 26 de ani (alţi doi) şi 13 (minorul). În timpul proceselor (în Italia trebuie să fii condamnat de trei ori înainte de a fi pedepsit) eroul nostru a continuat să solicite moştenirea pentru care a muncit atât de mult dar la insistenţele avocaţilor a renunţat.

La bahaus a fost băiat (sau fetiţă, ştiţi cum e) cuminte astfel că a obţinut permisii speciale prin 2006 şi 2007 iar acum e în regim de semilibertate (adică merge la puşcărie doar noaptea). Deci cam 16 ani la zdup din cei 30 iniţiali. Şi voi credeaţi că italienii sunt oameni răi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s