Secretul lui Polichinelle e că i-am copiat pe franţuji în toate prostiile şi ne-am ales cu o cultură second-hand şi o limbă ca o amprentă a prostiei strămoşeşti. Polichinele e de fapt Pulcinella, personaj din Commedia dell’arte. Adică de la broscari. Cum italienii sunt mai latini decât galicii, putem elimina invidia originii victorioase din explicaţii. E pur şi simplu un bitch-slap à la française de care cacademicienii noştri sunt mândri şi-n ziua de azi. Ca o curvă de pe centură care a stat capră la o vedetă de la Hollywood. Celebritate prin asociere.
Filed under: Absurdistan
pai, vezi? a trebuit sa ajungi in Italia sa afli…de unde era sa stim noi in Romania?
oricum juma din limba romana suna a italiana si jumate a franceza…cam jenant sa descoperi ca am luat atatea cuvinte de la francezi…mai ales cand se prinde un francez de similitudinea respectiva…ce parere am avea noi daca am merge in africa pe undeva si aia ar vorbi romana?
Mai bine mai târziu decât mai devreme.