a portrait of the artist as a bored man

Blow-Up e catalogat ca film-cult, film de artă şi fiţe, dar vă garantez eu că e interesant. Michelangelo Antonioni a avut nevoie de o poveste simplă pe scheletul căreia să creeze în voie. Uneori pare că se lasă furat de cadre, unghiuri, personaje şi uită de scenariu. Ceea ce face el sub aspect cinematografic e mult mai valoros decât orice scenariu clişeist-policier şi by-product-ul muncii lui – o time-capsule cu Londra anilor ’60 – e la fel de fascinant. Eroul filmului, fotograful blazat, sictirit de toate păsăricile care vor pozate, e o simplă bucată de plastilină în mâinile artistului. Lipsit de profunzime, purtător de mesaje confuze, seamănă cu pictura prietenului – sensul e la alegerea privitorului. Renunţ la interpretări de tipul “studiu asupra naturii realităţii” pentru că ar însemna să citesc prea mult în granulaţia filmului fotografic. Prefer să rămân la aspectul estetic, suficent pentru a reduce entropia universului.

Trivia: David Hemmings, actorul din rolul principal, a murit în 2003 la Bucureşti în timp ce filma pentru un horror de duzină. Vanessa Redgrave, femeia din parc, o actriţă foarte valoroasă, apare la bustul gol ceea ce a dus la cenzurarea filmului în unele DVD-uri şi un scandal absurd. În fond, femeia nu e remarcabilă pentru ţâţe, ci pentru prezenţă scenică şi tehnică. Mai tare e hârjoneala în trei de mai târziu, oricum. The Yardbirds apar într-un fel de concert, cu Jeff Beck lovind un difuzor cu chitara în stil The Who. Fotomodela călărită în prima scenă de shooting e o anorexică pe nume Verushka. O bucată de chitară aruncată în public e mai interesantă decât muzica în sine.

7 thoughts on “a portrait of the artist as a bored man

  1. mie filmul asta mi se potriveste ca o manusa din ce zici tu si ce-am citit prin alte parti despre el. ma innebunesc dupa toate lucrurile de care e legat. dar cand l-am vazut m-am plictisit ingrozitor…

  2. Te aşteptai la acţiune?
    Mie chiar mi-au plăcut momentele de linişte, fără coloana aia sonoră care îţi impune starea. Reacţionezi doar la ce vezi, ca în real world. Scena în care descoperă detaliile din fotografii, de ex., e palpitantă fără să fie nevoie de trucuri cinematografice.

  3. voiam sa te intreb si nu stiam daca la filme sau la italia :)
    stiu ca esti cinefil si poate am noroc… imi aduc aminte de un film cu Alberto Sordi, vazut demut-demult (nici nu mai stiu daca vazut sau doar povestit), in care juca rolul unui tata obisnuit al carui fiu este omorat de alt tip.. nu mai stiu cum… si Sordi, un tip banal si sters dealtminteri (gen contabil) reuseste sa il prinda pe cel ce-l omorase pe fiu-sau, si il duce la el in pivnita unde il tortureaza si ii povesteste despre viata lui fiu-sau… ceva de genul asta, memoriile sunt foarte vagi….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.