Mă întreabă Cosmin ce e de văzut la Torino şi Milano. Cunosc doar Torino, aşa că voi răspunde doar pe jumătate. Înainte de toate e bine de ştiut că centrul oraşului e mic şi compact, numai bun de luat la pas o zi întreagă făcând slalom printre muzee. Pentru a vedea parcuri, Superga şi zona rezidenţială de pe coline e nevoie de transportul în comun. Un bilet (biglietto urbano) costă 0.90€ şi e valabil 70 de minute. Se cumpără de la tabacherii şi chioşcuri de ziare, se compostează în autobuz/tramvai la capătul unde scrie “prima convalida” şi în caz că expiră cele 70 de minute (timp în care schimbi câte maşini vrei) în timp ce eşti în autobuz, se compostează şi la celălalt capăt. Foarte util pentru turişti este “biglietto giornaliero” de 3€, valabil toată ziua, care se compostează în prima maşină. Se găseşte ceva mai greu, dar merită căutat.
Interacţiunea cu italienii poate deveni foarte rapid sitcom dacă nu ai citit cu atenţie ghidul de conversaţie sau nu te-ai uitat un an de zile la vreo soap-opera în limba lui Berlusconi. Aici vorbesc engleza doar ghizii turistici şi românii ;-) Apropo de români, Torino e plin de ei. îi auzi la tot pasul înjurând în dulşele stil sau îi vezi tolăniţi prin parcuri în jurul sticlelor de bere. Sunt aproape toţi din Bacău şi marea majoritate vor fi încântaţi să-ţi arate ce manele şi-au tras pe mobil. Italienii, mai ales cei în vârstă, sunt amabili, civilizaţi şi se străduiesc să menţină aerul nobiliar al oraşului. Învaţă italiana!
Cosmin ajunge la Biella şi probabil va folosi trenul. Orarele şi tarifele sunt disponibile pe http://www.ferroviedellostato.it şi trebuie verificate pentru că nu se ştie când pică o grevă. Ca să cumperi un bilet dus întors zici ceva de genul “un biglietto andata e ritorno per Torino – Porta Nuova, per favore”. Biletul se compostează înainte de a urca în tren, la nişte cutii galbene montate prin gară (de regulă în dreptul peroanelor). Clasa a II-a e la capetele trenului, deci dacă te trezeşti în dreptul unui vagon de clasa I (3 scaune pe lăţime) urci şi mergi din vagon în vagon până dai de rânduri de 4 scaune. Timpul de staţionare e mic aşa că nu-ţi permiţi să te plimbi pe lângă tren.
Atracţiile turistice din Torino sunt de două feluri: moka şi pe bani. În prima categorie intră arhitectura incredibil de variată a clâdirilor, pieţele, străzile principale (Via Roma, de ex. – de la Porta Nuova, ieşirea principală, drept înainte până la Piazza Castello apoi în stânga pe Via Garibaldi), străduţele secundare pe care te poţi aventura liniştit dacă ai un minim simţ de orientare, parcurile (Parco di Valentino, de la ieşirea din gară, 2 staţii la dreapta) şi bisericile. Acestea din urmă sunt un fel de mici muzee, ticsite cu opere de artă, dar în care trebuie să nu deranjezi lumea. Intră şi uite-te cât vrei, dar nu vorbi tare şi nu face poze. La capitolul muzee cu plată intră Palazzo Reale (colecţie eclectică de obiecte de artă, vizită ghidată, 6.50€), Palazzo Madama (expoziţie de pictură şi sculptură pe 5 nivele, vizita durează destul de mult, 7.50€), Mole Antonelliana (ascensor panoramic şi muzeu al cinematografiei), Museo Egizio (se spune că ar fi al doilea ca importanţă după cel din Cairo, 6.50€) în aceeaşi clădire cu Galleria Sabauda (pictură, 4€), Museo di Antichità (imens – atenţie: după prima sală se merge mai departe la colecţii, 4€), Galleria Civica D’Arte Moderna e Contemporanea (sec. XIX, XX, 7€), Museo di arti decorative (antichităţi din sec. XVIII, 7€), Museo di Scienze Naturali (5€, marţi închis). Marea majoritate sunt închise lunea. Era să uit Basilica di Superga, cu cavourile familiei de Savoia (ştiu cum sună, dar merită văzute pentru basorelief – 4€) şi urcarea la cupolă (dacă nu e ceaţă, 3€). Mai adaug locuri interesante de văzut pe măsură ce îmi amintesc.
De mâncat poţi să mânânci la baruri sau mici restaurante, o pizza costă 5-7€ iar o îngheţată cu 2 cupe la con pe Via Garibaldi – 1.5€. La super/iper-mercato găseşti preţuri comparabile cu România, excepţie făcând carnea care e mai scumpă (în special cea de vită). Fructele pornesc de la 1€ kilogramul, evită legumele din Spania, roşiile sunt crude pentru că aşa le mânăncă italienii, brânzeturile sunt scumpe dar merită (dacă vrei doar să guşti variantele mai exotice încearcă o focaccia cu gorgonzola).
Linkuri utile:
http://www.visitatorino.com/index.php
http://www.comune.torino.it/musei/indice.html
http://it.wikipedia.org/wiki/Torino
http://it.wikipedia.org/wiki/Musei_di_Torino
http://it.wikipedia.org/wiki/Categoria:Chiese_di_Torino
Ştefan's rant 
Chiar daca nu-s din Bacau si nu-s nici macar ceea ce s-ar putea numi amic al fenomenului maneaua, din descrierea ta trag concluzia ca merita sa sacrific o zi pentru a vedea Torino. Pe italieneste o rup nitelus, cu “dulşea” limba o sa fie mai greu, dar cred ca ma pot adapta si la asta… În rest, mii de multumiri pt osteneala de a incropi acest super-ghid turistic (am vrut sa scriu mic ghid turistic, dar recitind ce ai scris tu – mi s-a parut cel putin ireverentios – ca sa nu zic manelistic – sa-l numesc mic). Oricum, iti multumesc inca o data pentru osteneala si pt informatii.
Am vb. cu omul pe mess şi cred că e de interes general o listă a hostelurilor şi abonamentul pentru muzee de 40€ valabil pâna la sf. anului.
http://wikitravel.org/en/Torino
Pentru orientare e bună wikimapia. În centrul paginii e stazione Porta Nuova.
Stefan, ai uitat de Satul Olimpic, de o plimbare cu metroul fara vatmani, de o plimbare pe fluviul Po cu vaporasul.
Daca cineva sta o zi sau doua in oras, are la dispozitie si un card care da dreptul la intrarea in toate muzeele, accesul liber pe transportul in comun si alte alea. Se gaseste la Porta Nuova. Costa vreo 16 euro, dar face toti banii.
De asemenea, Torino este capitala ciocolatei. Asadar, tot din gara se poate lua un ChocoPass, care va da dreptul sa gustati diferite specialitati din multe puncte din oras. Merita!!! Si e doar vreo 10 euro…
despre Milano as putea eu vorbi, dar sa spuna Cosmin cat timp are la dispozitie.
Poate sunt mai mulţi interesaţi. Scrie un post când ai timp şi lasă un trackback aici, sau lasă linkul în comment. Nu se ştie când pică cineva direct de pe Google.
eu am fost cu prietenu’meu vara asta in torino si am cam fost pe unde zice stefan. doar ca noi am mancat cu vreo 20 de euro doua feluri de manacare, asa zisul antipasto si un fel principal f gustos si am baut cate o cafea si o apa. per ansamblu si-au meritat banii. recomand inghetata de pe via Po si de pe via Orbassano, gelateria 249 ( noi am fost acolo la recomandarea cuiva). pe via orbassano ajungi cu autobuzul care merge la Cumiana.
cu romanii din bacau, dar nu numai de acolo, imi pare rau sa zic asta, dar strica tot farmecul orasului…pe noi ne-au terorizat cu toate manelele si injuraturile. ne era frica sa vorbim romaneste ( se vedea ca suntem turisti) sa nu ne ia careva la intrebari… am vrut sa mergem in porta palazzo dar am fost sfatuiti sa nu si nu am mai mers.
cam atat! orasul in sine merita. aveti doar grija de genti!
Aţi fost cam speriaţi şi aţi pierdut o imagine memorabilă – Porta Palazzo după-amiaza. De când suntem în legalitate aici nu mai e pericolul să fim tâlhăriţi de conaţionali şi să nu putem apela la poliţie, deci să-ţi fie frică să vorbeşti româna în public e o exagerare. Mai explicabil e să vrei să te disociezi de paesani.
“Antipasto” înseamnă antreu şi se cheamă aşa pentru că precede primul fel care e aproape invariabil pasta.
pasto in italiana inseamna fel de mancare, nu doar pasta.
antipasto e primul pe lista celor 7 elemente ale unui pranz italian traditional: antipasto, primo, secondo, frutta, formaggi, il dolce, cafe. ca primo poti fie avea pasta (diferite feluri de paste fainoase, cu multiple sosuri) sau o felie de pizza.
de remarcat ca fiecare regiune si chiar fiecare satuc are tipurile sale proprii de antipasti, destul de diferite de la regiune la regiune. acelasi lucru si cu tipurile de paste, care, in total, pot ajunge la cateva sute de tipuri de pasta, incluzand si pe cele proaspete, care se prepara si se consuma in aceeasi zi, cel mult a doua zi.
pentru cei care nu au mancat inca, nu mai continui.
I stand corrected.