tomberonistan

Napoli e o fostă colonie grecească în sud-vestul Italiei. O gramadă de vestigii istorice, sărăcie, infracţionalitate de toate nivelurile (de la pungaşii care omoară turiştii americani pentru un ceas până la camorra) şi gunoaie. Gunoaie pe străzi, în curtea şcolilor, sub geamurile blocurilor, pe străzile dintre localităţi, gunoaie peste tot. Cam 3000 de tone. “Urgenţa” durează de vreo 14 ani şi când nu mai au pe unde să calce, napoletanii dau foc la mormane şi respiră rezultatul. Guvernul a ordonat construirea unor noi gropi de gunoi, dar autonomia administrativă a dus la redirecţionarea fondurilor, că doar tre’ să mănănce şi gura mafiotului ceva. Ca ultimă soluţie s-a hotărât redeschiderea unor gropi mai vechi din zonă (deja pline) dar au protestat localnicii (protest serios, cu blocarea liniei de cale ferată şi telefon de la preşedinte) pentru că nu vor să fie poluaţi pentru a rezolva problema napoletanilor. Cineva de la ministerul mediului a avut geniala idee de a exporta gunoaiele în România. Ar fi fost o premieră, probabil, să se exporte gunoaie normale. De regulă se aruncă pisica în grădina vecinului când e vorba de deşeuri nucleare. Ar fi fost interesantă şi problema logistică, ca să nu mai vorbim de noile bancuri pe seama românilor din Belpaese, dar n-a fost să fie. Ministrul român al mediului a refuzat politicos cu un “vaffanculo” cu accent unguresc.