teofagia

Îndepărtarea creştinismului de învăţăturile iniţiale se vede cel mai bine în ritualul împărtăşaniei. Euharistia a fost instituită de Iisus la cina cea de taină prin gesturi şi explicaţii simple (a rupt pâinea şi a dat-o apostolilor spunând că e corpul lui şi a împărţit cu ei vinul zicând că e sângele lui cu care se încheie noul legământ). Aparent e un ritual prin care se păstrează vie amintirea sacrificiului, nu? Dumnezeul care se lasă devorat pentru ca noi toţi să trăim. Simbolismul mâncării e simplu şi eficient în a cuprinde dimensiunea sacrificiului, beneficiarii şi necesitatea lui. Au continuat creştinii ritualul în forma lui iniţială? Păi nu prea, că era plictisitor să mănânce toată lumea pâine şi să bea vin în amintirea jertfei. Au început să se certe dacă pâinea trebuie să fie dospită sau nedospită, dacă să fie vin sau must, dacă e carne şi sânge sau doar pâine şi vin şi tot aşa până au ajuns să transforme învăţătura în instrument de control. Dacă iniţial Hristos a împărtăşit tuturor pâinea şi vinul, chiar şi lui Iuda despre care ştia că îl va trăda, Biserica a decis că euharistia e un premiu pe care-l obţin doar cei care se spovedesc şi primesc aprobarea preotului. E ca şi cum cineva ar pune condiţii pentru a beneficia de jertfă. Nu e de ajuns că preotul are monopolul executării ritualului pentru că se consideră singurul demn de a urma exemplul lui Iisus, ba mai are şi tupeul să aducă modificări senzaţionaliste şi să încurajeze poveşti despre transformarea pâinii în carne şi vinului în sânge în mâinile “necredincioşilor”…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.