opţiunea politică

Gata cu pozele. E momentul să vorbim serios despre politica românească. Băse e un mârlan. Eu sunt un mârlan. Probabil şi tu eşti un mârlan. Năstase e un fin, un delicat dar îl doare în cur (pun intended) de binele poporului. Băsescu e cel mai bine plasat politician care dă doi bani pe binele cetăţeanului. Trebuie clarificată alegerea pe care o face orice gigel atunci când e chemat să susţină o politică sau alta. E o alegere între nuanţe de gri, nu o alegere între Iisus şi Barabas. Datoria oricăruia e să discearnă soluţia cea mai bună pentru comunitate şi să o susţină cu sinceritate. Poziţionarea cu orice preţ în opoziţie, fără argumente logice, ci doar pentru a îmbrăca hainele şmechereşti ale lui Gică Contra* e un gest penibil şi dăunător societăţii. Nu eşti ‘echidistant’ dacă înjuri pe toată lumea, eşti doar incapabil să aderi la un program sau să-ţi construieşti unul propriu dacă cele existente nu te satisfac. Sper că am clarificat necesitatea ca cei implicaţi în viaţa politică (în primul rând formatorii de opinie din coada de la supermarket sau din media şi toţi cei care votează) să sprijine o idee sau un om în loc să dea cu mucii-n fasole.

Eu îl susţin pe Băsescu pentru programul lui politic, nu pentru mârlăniile şi greşelile în relaţia cu presa. Găsesc disocierea asta foarte normală şi uzuală în viaţa de zi cu zi. Îmi place Freddie Mercury nu pentru că se futea în cur, ci pentru muzica lui. Sunt ortodox pentru că ader la dogmă, nu pentru că preoţii au ţoale cusute cu fir de aur. Susţin democraţia pentru potenţialul regenerativ al acestui sistem politic, nu pentru că sunt mai mulţi infractori în parlament decât în camarila unui rege. Susţin politicile economice de dreapta pentru şansa dată întreprinzătorilor, nu pentru accentuarea diferenţei dintre bogaţi şi săraci.

Ducem lipsă de oameni cu coaie în electoratul mioritic. Dacă ţie îţi place de Petre Roman şi nu-ţi pasă de Kent sau valută, susţine-ţi părerea, cucoană, nu te ruşina când râde cineva de tine. Nu schimba macazul doar pentru că vrei sa faci parte din majoritate, oricare ar fi ea. Nu conformismul este măsura potenţialului uman, ci libertatea asumată.

* echivalentul italian e Bastian Contrario. Să nu ziceţi că nu scriu şi lucruri utile…

8 thoughts on “opţiunea politică

  1. Eu nu văz în ce fel a fost vina ziaristei. Sincer, dacă unul dintre voi era ziarist, şi dădea nas în nas cu Băsescu în ajun de referendum, ce aţi făcut? Aţi fi ratat ocazia? Insistenţa dincolo de politeţe intră în fişa postului oricărui ziarist din lume. (Metehnele ziariştilor de la noi sunt cu totul altele, de la corupţia comparabilă cu cea a politicienilor la lipsa de responsabilitate şi ratingul ca unic criteriu de difuzare, etc.)
    Mârlănia lui Băsecu nu e ceva izolat, separabil, ignorabil, pentru că reflectă cam ce crede preşedintele României despre libertatea presei, asta la scurt timp după ce am fost plasaţi la coada unui clasament mondial al libertăţii presei, şi cam ce crede preşedintele României de alte legi, cum ar fi alea care îţi interzic să confişti un telefon mobil ca un recuperator din Rahova. Că preşedintele e versatil şi poate eluda mici amănunte cum sunt astea, ştiam. Că e scuzabil, asta chiar mi se pare gogonată. Singurul lucru care îl poate scuza e că era în pauză de mandat (glumesc, desigur.)

    Uite, eu sunt echidistant. Nu văz în Băsescu salvarea României, nu cred nici o clipă în discursuri populiste, fesuri şi cămăşi cu pătrăţele; în era brandingului şi a manipulării publicitare, astea nu constituie nici o dovadă că ar da “doi bani pe binele cetăţeanului”. Nu văz nici o schimbare spectaculoasă în bine, nici o diminuare a corupţiei, de când e Băse preşedinte. (Calendarul integrării îi e anterior.) N-am auzit decât tot vorbe, noutatea constând în mitocănia ca populism. Da frate, e de al nostru, mâncaţiaş, săl votăm toţ intelectualii.

    Mă chiş pe toţi.

  2. Sunt curios dacă erai la fel de indignat de încălcarea libertăţii presei pe timpul lui Năstase. Acum ai extrapolat un incident izolat în care un preşedinte e hărţuit în timp ce face cumpărături şi spionat în timp ce râgâie în maşina personală. Chiar crezi că Băse cenzurează presa? Sunt de iertat încălcările legii atunci când sunt făcute de ziarişti şi de condamnat atunci când sunt făcute de politicieni? Să nu zici că nu ţi-a trecut prin cap că lista de cumpărături a lui Băse nu e de interes public şi că filmarea fără obţinerea acordului e încălcarea dreptului la viaţă privată? Sunt sigur că te-ai prins de gravitate spionării conversaţiilor private ale unui preşedinte (nu pentru prima oară), doar că mai mult te amuză decât să te enerveze. Lasă-i domne, că toţi politicienii e la fel de hoţi! Noi să fim sănătoşi şi veseli şi să votăm cum ne dictează cariciu’ că oricum votu’ nu contează!

  3. @Vlad:
    Vina ziaristei a fost ca-si facea treaba duminica (glumesc).

    Vina ziaristei a fost ca nu a inteles un lucru: Basescu nu este numai presedinte, ci si OM. Are si el dreptul la o viata privata si la o iesire (fie si numai pentru cumparaturi) fara poze, filmari si ziaristi prin preajma.

    Daca am fi cetateni seriosi, ne-ar interesa numai ce face Basescu la Cotroceni si-n alte institutii de gen, nu ce face in Carrefour.

    Ca sa nu uitam ca el se afla in supermarket neoficial, nefiind inca reinvestit in functie la momentul incidentului. Deci dupa mine, orice om cu cei 7 ani de-acasa trebuia cel mult sa-i zica “Buna-ziua”, nu sa-l sacaie cu intrebari inutile de dragul faimei pe care ti-o faci (“Moama, azi am vorbit cu presedintele la cumparaturi. Da’ era suspendat…”).

    Dar asa e romanul: cand adversarul castiga, nu mai poti decat sa arunci cu roşii.

  4. Acum îmi dau seama că am fost ambiguu: când am zis “mă chiş pe toţi”, mă refeream desigur doar la politicienii din generaţia actuală, din care Băsescu nu se sfieşte să recunoască că face parte.

    Kawakawa, mersi pentru “aşa-i românul”. Îmi plac etichetele astea, le ador chiar. În plus, Ştefane, nu ştiu de unde m-ai scos admirator al lui Năstase. Spre deosebire (aparentă, poate n-o fi aşa) de domniile voastre, eu NU sunt partizan, şi nici nu înţeleg partizanatul. Nu că sunt contra lui, de principiu, ci nu îl înţeleg în cazul de faţă. Nu înţeleg campania gratuită pe care mulţi i-au făcut-o lui Băsescu, cu mijloace mai mult sau mai puţin publicitare. De parcă oamenii chiar ar trebui să voteze sub imperiul advertisingului, nu să aibă o opţiune informată. Şi de parcă Băse chiar ar fi mâna forte providenţială pe care îl aşteaptă norodul, că 40 de ani de mâini forte nu ne-au ajuns. Dar asta e altă poveste.

    Mda, şi chestia cu “ţigancă împuţită” tot un drept al vieţii private este. Sunt convins că Bush poate să zică, atunci cînd merge la mall, “negrotei de plantaţie”, iar cancelarul Germaniei, în trafic, îi tratează pe toţi de “jidani nenorociţi”. E perfect acceptabil, în lumea civilizată. Haida.
    În plus, ce face o ziaristă nu mă interesează, ce face preşedintele meu, în schimb, DA.

    Respect şi înţeleg pe oricine l-a votat pe Băsescu. Luatul drăgăstos al lui Băsescu în braţe şi scuzatul lui, nu le mai înţeleg. Nu e treaba noastră, ci cel mult a avocatului lui.

  5. Şi faptul ca eşti (singur) împotriva tuturor tot o opţiune este, doar că una mai degrabă confortabilă decât responsabilă. Cum nu eşti “partizanul” nimănui, nu rişti nici o dezamăgire dar nici nu ai o contribuţie la viaţa politică. O contribuţie totuşi ar fi: încurajezi alţi cetăţeni ‘telectuali spre jeumanfişism şi rămâne România profundă să decidă soarta ţării.

  6. Domnule, m-ai înţeles extrem de greşit. Numai jemenfichist nu sunt. Sunt mai degrabă un revoluţionar. Dar am felul meu de duce lupta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.