despre morţi

A murit Octavian Paler şi brusc a devenit un om bun. Nu mai e bătrânul depresiv şi senil căruia îi pute jumătate din lume (că pe cealaltă nu o înţelege) şi mănâncă căcat în ceata lui Voiculescu. Nu, moartea l-a spălat de păcate şi printr-un sistem de compensare i-a adăugat calităţi. Nu mai e directorul organului propagandistic TVR de pe vremea lui Ceaşcă, ci e filosoful coborât să ajute cetatea, polemistul care avertizează asupra “războiului civil psihologic” provocat de susţinerea lui Băsescu, împăciuitorul care crede că acţiunea Parlamentului nu a fost greşită, ci doar pripită şi că e cazul să ne liniştim.

Luaţi-l pe Paler aşa cum a fost, cu bune şi cu rele. Moartea e naşpa şi ne înfricoşează dar ar trebui probabil să ne lepădăm de frica de morţi şi de tot ce se asociează cu ieşirea noastră inevitabilă din scenă. Nu există compensări pentru prostiile făcute în timpul vieţii, chiar dacă societatea e lovită subit de amnezie retrogradă.

Dumnezeu să-l odihnească.