Pandişpanul se numeşte în italiană “pan di Spagna”. Denumirea e foarte asemănătoare, aşa că am căutat pe dexonline lămuriri etimologice. DEX ’98 la fel ca NODEX dau ca origine grecescul “pandespáni” – e de fapt “pantespáni” (Παντεσπάνι) – care nu mă duce nicăieri. Săpând mai adânc varianta italiană, am aflat că desertul a fost introdus în sudul Italiei în timpul ocupaţiei spaniole. Portughezii tot de acolo îl au (îi zic “pâine de Castilia”) şi l-au dus chiar şi în Japonia. Dacă mai adaug şi francezul “pain d’Espagne” cred că v-am convins în privinţa inventatorilor. Rămâne un mister însă filiera pe care a intrat cuvântul în limba română, varianta grecească agreată de DEX nu are nici un avantaj lingvistic faţă de celelalte, ba – dacă corectăm greşeala şi citim “pantespani” – dimpotrivă.
io stiam asta de la rai1, e o emisiune La prova del cuoco, in fiecare zi ora 13(ora ro)
O, nu! Decât să o văd pe Antonella prostindu-se pe “Le tagliatelle di nonna Pina” pentru a mia oară, prefer să caut singur pe net.
O explicaţie ar fi bucătarii ţigani, aceiaşi care au transformat “mousse d’ail” în mujdei. Dar DEX-ul tinde să ignore medierea rromă, chiar şi în cazuri evidente, cum ar fi “bulibaşă” (cuvânt turc, dar de filieră rromă).
Fenomenul e cunoscut şi apare şi în alte ţări. De exemplul, italienescul “viola da more” (violă maură, arabă), a dat în franceză “viole d’amour”…
Bucătari ţigani ?!?!! Presupui că cei români pronunţau corect varianta originală?