designed for greatness, small by choice

Malèna pare la prima vedere un film despre fanteziile sexuale ale unui băiat de 12-13 ani şi nu e nici o ruşine să fii atras în faţa ecranului timp de 100 de minute doar pentru a o vedea pe Monica Bellucci goală. Giuseppe Tornatore a avut însă altă intenţie şi încet-încet se desfăşoară o poveste tristă despre natura umană din Sicilia celui de-al doilea război mondial. Subiectul îmi aminteşte de Dogville, care totuşi a fost făcut 3 ani mai târziu şi mi-a lăsat un gust amar, o lehamite mizantropogenă prin realismul crud, aproape documentaristic, cu care e arătată victoria biologicului asupra transcendentalului. Putea la fel de bine să fie vorba de maimuţe sau de manguste şi aveam satisfacţia unui voyeurism ştiinţific explicabil prin setea de cunoaştere, dar când văd oameni acţionând instinctual mă ruşinez…

Prezentarea fanteziilor băiatului se lasă cu pipăieli şi sărutări între puştiul de 12 ani şi femeia de 35, cel puţin în versiunea originală (în SUA le-au tăiat). Nu e scandalos, pentru că rolul mascului este de a-şi căuta partenera în mod activ şi precocitatea e un semn de valoare, cel puţin sub aspect biologic. Femelei îi este atribuit în mod tradiţional un rol pasiv şi abuzul în cazul acesta e mai puţin probabil. Dacă era invers, un bărbat la 35 de ani şi o fată prepuberă, atunci lucrurile se schimbă. Abuzul şi inadecvarea modelului reproductiv sunt evidente. Ce vreau să clarific este că egalitatea propovăduită de discursul corectitudinii politice nu are corespondenţă în realitate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.