Citat din interviul care a declanşat articolul precedent:
Copilului niciodata nu-i spun diagnosticul, dar ii spun ca e vorba de o boala grava. Cuvantul cancer nu l-am spus niciodata in fata copilului; doar parintilor, cu toata cinstea si cu toata corectitudinea. Parintilor le spun cand este cazul, ca nu mai are nici o sansa, si ca poate doresc sa intrerupa tratamentul si sa-i ofere o bucurie.
Cand am fost pe alte meleaguri s-au mirat: “Cum, nu-i spui copilului?”. Nu, nu, si nu, nici nu se procedeaza asa la noi in tara, si nici acum nu as putea sa ma uit in fata lui si sa-i spun asa ceva.
E vorba de copii aici, dar putem extrapola la toate tipurile de pacienţi. E surprinsă perfect mentalitatea medicinei absurdistaneze: pacientul e prost, neinstruit şi nu are rost să pierdem timpul cu explicaţii. Dacă îi spunem ce boală are o să facă urât, o să trebuiască să-l liniştim noi şi nu avem timp. Dacă chiar vrem să-l implicăm în procesul de decizie trebuie să înţeleagă consecinţele fiecărui traseu terapeutic şi chiar nu suntem plătiţi să pierdem timpul cu aşa ceva. Oricum noi ştim deja ce e mai bine pentru el. Pacientul trebuie să facă ciocu’ mic şi joc de glezne. Să fie cuminte şi să respecte tratamentul, altfel îi dăm na-na, îl luăm de urechi şi îl facem de ruşine în faţa întregului salon.
În ţările civilizate, unde medicul absurdistanez ajunge la cerşit de fonduri şi aparatură, pacientul e tratat cu respect. Are chiar şi drepturi, dacă vă puteţi imagina! E de înţeles atitudinea “mu, mu şi mu” la întoarcerea în Absurdistan, unde printre un ciubuc de la firmele farmaceutice, o şpăguliţă de la contractorii spitalului, o mică atenţie de la pacienţi şi un post călduţ pentru întreaga familie în sistemul universitar si fa la bella vita…
Filed under: Absurdistan, bio
ROFL. Ii spune ca nu e cancer, dar ca este o boala grava. Gagica e semantica.
Nu i-a spus nimeni pana acum ca “boala grava” poate fi mai rau decat “cancer”?
Si mai are o duda, mai jos: “nu as putea sa ma uit in fata lui”. In fata lui inchide ochii, se arunca la pamant cu retina in ciment, adicatelea. A vrut sa spuna ca nu se poate uita la el, la fata lui, dar e grea cu romaneasca asta.
Mai frate, astia predau?! Eu i-as trimite la Starbucks si Wal-Mart.
Nu, nu şi nu! Nici nu se procedează aşa la ei în ţară. Ce, clienţii de la Starbucks dau şpagă ca să treacă examenul?
Nu ştiu de ce vă supăraţi? Actul medical este unul Divin şi noi toţi suntem nişte Dumnezei carele nu trebuie să dăm explicaţii la pacienţi.
Pana la urma, treaba asta ramane la latitudinea (sau ma rog altitudinea) fiecarui medic. Din lipsa de psihosomaticieni priceputi activi ne multumim si cu o “boala grava”. Dar parca un medic cu oleaca de bun simt tot poate oferi sedinte gratuite…
Faza e ca pustii au internet, iar neinstruitii ne dau uneori lectii. Numai mos Ion nu le stie pe toate; stie doar de un curcan si 2 sticle de palinca…
Cum mi-am deschis aici jurnal, fara a cere permisiunea continui…La ce pacient avem in zilele noastre nu e de mirare ca e haos. Te trateaza cum te trateaza cand nu are nevoie de tine, iti baga bete-n roate si se distreaza pe seama ta daca umbla barfe, dar cand au nevoie de tine nu mai stiu ce spaga sa-ti furiseze si cum sa se mai ploconeasca in fata ta ca sa-i tratezi boala. Dupa ce iese din spital prinde iar grai si te acuza ca nu i-ai sustinut moralul cand dadea sa crape. Eu una incep sa regret ca m-am oferit evolutiei si salvarii umanitatii, idealista infocata! Nu ai voie sa fi intr-un fel sau altul, nici bland dar nici sarcastic, nici indrumator dar nici corect, sa nu mai zic de inteligent. Medicul e un retardat pe care-l scuipi ca indrazneste sa-ti spuna ca traiesti prost si ca oricum o sa dai ortu intr-o zi fara ca el sa te ajute intr-asta treaba.
Uite mentalitate absurdistaneza. Nu-mi cer scuze ca scriu.
E greşit să vezi pacientul ca un fel de copil obraznic pe care ai voie să-l tragi de urechi.
Bine. Exageram. Credeam ca sunteti de aceeasi parte a baricadei si poate v-ati confruntat cu ceva asemanator. Nu mi-am permis vreodata sa tratez pacientul ca pe un copil…e prea mult spus.
Din experienţa mea prin spitalele patriei pacientul e cel umilit şi tratat cu sictir. Medicul prost plătit are impresia că se poate descărca pe omul ajuns la mâna lui. Daca ai vedea relaţia medic-pacient în Italia sau în alte ţări civilizate ai înţelege cât de mare e diferenţa.
Idea era ca nu exista respect ca oameni, nu vorbesc de respect intre medic si pacient. Diploma nu-mi ofera nici un avantaj de superioritate si nici nu ma comport diferit, dar ma intreb pe ce lume sunt in clipa in care discut in afara campului muncii cu o doamna si ii spun parerea mea despre o posibila afectiune, ii recomand un specialist iar dumneaei imi trimite o jurista sa ma ia pe sus ca-i sperii clienta, fara ca aceasta sa cunoasca amanunte in discutia avuta cu doamna. Sunt la inceput de practica, dar inca din facultate m-am trezit cu un dezgust la adresa medicilor pt care nu sunt responsabila.
Cred ca asa e la inceput, pana prind eu radacina. :)
Stiu din auzite ca in alte tari, CIVILIZATE, medicul e ca un mecanic obisnuit.