• cine

    Copyright © 2006-2106 Ştefan Talpalaru. All rights reserved.
  • ce

    Linux, filme, romgleză, politică, programare, muzică
  • recent comments

    Neuroanch on worse than cancer
    blegoo2 on simt enorm și auz monstru…
    blegoo2 on more like machines
    blegoo2 on more like machines
    Neuroanch on worse than cancer
    Neuroanch on worse than cancer
    krossfire on rock regresiv
    Neuroanch on worse than cancer
  • tuităr

  • categorii

  • top posts

  • sitemeter

  • blog stats

    • 203,416 hits
  • technical stuff

  • pages

  • archives

  • calendar

    March 2008
    M T W T F S S
    « Feb   Apr »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  

giulgiul din Napoli

Raimondo di Sangro e un principe napoletan din sec. XVIII. Alchimist, mason, inventator, a intrat în imaginarul popular ca un soi de vrăjitor. Cea mai impresionantă realizare a lui e probabil capela Sansevero – la limita dintre baroc şi rococo, plină de statuile celor mai buni sculptori ai timpului, executate în marmura cea mai frumoasă. Una din ele provoacă discuţii şi-n ziua de azi – il Cristo velato – Hristos acoperit de giulgiu. Statuia în mărime naturală îl reprezintă pe Iisus mort, aşezat pe o saltea, cu două perne sub cap şi acoperit de un văl care se lipeşte de corp în unele zone ca şi cum ar fi îmbibat de sudoare şi face spectaculoase cute de marmură. E o adevărată capodoperă şi autorul, Giuseppe Sammartino, a trezit admiraţia întregii bresle. Antonio Canova, celebrul neoclasicist, a spus că şi-ar fi dat 10 ani din viaţă să fi făcut aşa ceva. A vrut chiar să cumpere statuia, dar a fost refuzat. În faţa unei asemenea realizări tehnice, lumea a început să ţeasă legende. Se zice că principele ar fi acoperit statuia cu material textil presărat cu praf de marmură şi printr-un procedeu secret a reuşit să îl pietrifice şi să-l integreze perfect în structura subiacentă. Curat SF. A apărut chiar un contract notarial în arhiva districtuală din Napoli între principe si sculptor în care e descris procedeul. Suspect de congruent cu legenda. Pare mai degrabă o făcătură menită să întreţină misterul şi să sporească interesul. Lăsând la o parte improbabilitatea tehnică a imitării marmurei cu tot cu irizaţii tridimensionale, studiind statuia se observă nişte probleme geometrice pe la cute şi coroana de spini plasată deasupra vălului. Să restituim deci întreaga glorie lui Sammartino şi să ne întrebăm mai bine cum a făcut principele cele două “maşini anatomice” din aceeaşi capelă – două schelete cu un detaliat arbore circulator care pare făcut din sărmă acoperită cu ceară colorată în albastru şi roşu. Nivelul detaliilor a născut o altă legendă – înjectarea unor servitori cu un compus metalic capabil să solidifice sângele. Substanţa trebuia propulsată prin vase şi cea mai buna pompă e chiar inima aşa că cei doi servitori erau încă în viaţă. Ar ieşi un scenariu bun din asta…

Să ne întoarcem la statuie. Aici e o imagine de ansamblu, cam desaturată, iar aici e un detaliu cu nişte colori mai reuşite.

One Response

  1. frumos post. demn de o emisiune pe discovery.
    nu mi-as dori sa stau langa o statuie cadaverica si sa o admir in toata splendoarea. :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 40 other followers