Numele “Ştefan” provine din grecescul stephanos care înseamnă coroană. Răspândirea în lumea creştină s-a făcut odată cu arhidiaconul Ştefan a cărui mamă se pare că era grecoaică. Etimologia numelor proprii e un domeniu interesant de explorat (atâta timp cât nu te cheamă Claudiu). Sigur că nu e nici un merit să ai un nume frumos, dar dacă tot se nimereşte e motiv de sărbătoare şi recunoştiinţă părinţilor (al căror prerogativ adamic le permitea să te boteze în o sută de variante umilitoare).
Hai să trăiţi cu numele, fraţi ştefani! (am furat catch-phrase-ul de la gavagai)
Filed under: 42
Hai la multi ani.
Hai şi de la mine.
La multi ani!
mersi
la multi ani, stefane!
Sfinţii cu numele tău să fie cu tine! ;)
:-)
Sper că diferenţa de accent mă scoate din raza de acţiune a Marelui Ştefan. La cât de iute se mânia în timpul vieţii nu-mi încerc norocul cu el ;-)
Mda. Păzea! ;)
Poţi utiliza o mică şmecherie, apelezi la Cuviosul Daniil Sihastru şi-l îmblânzeşti şi pe Marele Ştefan. :D
Vai, mii de scuze pentru întârziere…
La mulţi ani, Ştefan! :)
Cât despre etimologia numelor, cei pasionaţi sau doar curioşi pot încerca acest site, link trimis de un prieten pt a-mi satisface curiozitatea în privinţa prenumelui meu :P.
10x
salz
hy