Ilici şi poporul rus
Revoluţie ne-au adus
Acum vreo 17 ani un grup de comunişti nemulţumiţi de poziţia lor în nomenclatură (şi inspiraţi de deschiderea sugerată de tovarăşul Gorbaciov) au preluat puterea în Republica Socialistă România. Din motive care-mi scapă, au deghizat lovitura de stat într-o mişcare grassroots cu aparenţă de revoltă spontană propagată în toată masa populaţiei. Să înceapă scenariile!
1. Momentul oportun a venit prea devreme.
Oamenii ăştia complotau ei relaxaţi când, dintr-o dată, nişte tineri reformaţi au început sa protesteze lângă locuinţa pastorului Tokes din Timişoara. Inflamarea situaţiei ar crea suficientă brambureală ca David să-l atace pe Goliat. Toate bune şi frumoase, dar de ce scenariul de revoluţie sângeroasă? Nu aveau suficient sprijin din partea armatei pentru o lovitură militară? Nu aveau cum să rămână la putere fără sprijinul populaţiei? (ciudată variantă, nu puteau să lupte în interiorul sistemului totalitar cu celelalte facţiuni şi au apelat la prostime pentru ajutor => democraţie)
2. “revoluţia” face parte din plan
însă nu o revoluţie democratică, ci una socialistă. Aici lucrurile au scăpat puţin de sub control, dar pe moment a fost doar schimbarea registrului oratoric, nimic serios. Cum mămăliga n-a explodat de bună voie atâta amar de ani (cu excepţia unor mici bule izolate) s-au îndesat în ea nişte batoane de dinamită. Partea cu morţii e pentru veridicitate şi mobilizare a prostimii într-o reacţie de răzbunare. Aplaudacii nu vor avea nici o problemă în a-i accepta pe salvatori. Trăiască Frontul Salvării Naţionale!
3. [insert your own theory here]
Filed under: Absurdistan
