Jamie Oliver este un celebru bucătar englez. A ajuns vedetă TV la 21 de ani şi stilul lui e bazat pe produse organice, plante aromatice proaspete şi curse words. În 2005 a făcut un fel de pelerinaj gastronomic de 2 luni în Italia, ocazie cu care a făcut şi un documentar – Jamie’s Great Italian Escape – din care reiese semi-eşecul. Italienii ăştia sunt foarte încăpăţânaţi şi tratează specificul local ca pe o convingere politică – cu greu se lasă convinşi să încerce ceva nou şi când evaluează un preparat o fac după asemănarea cu bucătăria tradiţională, nu după gust, textură, miros, etc. Englezul nostru era foarte mirat să vadă că un fel de mâncare popular într-o regiune e complet necunoscut 30 de km mai la vale. Celebru e faptul că risotto se mănâncă doar în nord şi cam la fel de ciudat pentru mine e mâncarea salatei înainte de friptură (probabil au ajuns la concluzia că modifică gustul cărnii ?!!??!). În orice caz, cu pastele fierte al dente sunt inteligenţi că mai ajung astfel nişte fibre în intestin fără să fie îmbibate în prealabil cu apă.
Alte documentare interesante sunt: Jamie’s School Dinners – unde încearcă să schimbe meniul din şcolile britanice (e scârbos şi trist să vezi ce mănâncă copiii ăia şi ce părinţi tâmpiţi au şi foarte amuzant protestul lor “democratic”); Jamie’s Kitchen -în care ia 15 tineri şomeri şi încearcă să-i facă bucătari într-un an (problema e că nu prea vor ei…).
Ca o glumă de final (să fiţi mulţumiţi, cum zic caţavencii lu’ vântu) pe cele două fetiţe ale lui le-a botezat “Poppy Honey” şi “Daisy Boo”.
Filed under: filme
