• cine

    Copyright © 2006-2106 Ştefan Talpalaru. All rights reserved.
  • ce

    Linux, filme, romgleză, politică, programare, muzică
  • recent comments

    blegoo2 on from stick figure rights to hu…
    we on from stick figure rights to hu…
    stefantalpalaru on from stick figure rights to hu…
    blegoo2 on from stick figure rights to hu…
    Neuroanc on nobody wants these trees
    bianca on nobody wants these trees
    blegoo2 on nobody wants these trees
    blegoo2 on the war of terror
  • tuităr

  • categorii

  • top posts

  • sitemeter

  • blog stats

    • 200,153 hits
  • technical stuff

  • pages

  • archives

  • calendar

    April 2014
    M T W T F S S
    « Mar    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    282930  

from stick figure rights to human rights

Randall Munroe reiterates an often invoked defense of censorship in his last xkcd comic: freedom of speech only applies to interactions with the government. By this logic, non-governmental entities are free to censor any sort of speech they don’t like. In order to understand why this approach is corrupting a basic human right, we need to go back to the beginning.

In 1689 England’s Bill of Rights stated that “the freedom of speech and debates or proceedings in Parliament ought not to be impeached or questioned in any court or place out of Parliament”. This was obviously limited to members of Parliament and to the proceedings of that institution.

In 1789 the French Revolution brought the famous Déclaration des droits de l’homme et du citoyen which stated: “The free communication of ideas and opinions is one of the most precious of the rights of man. Every citizen may, accordingly, speak, write, and print with freedom, but shall be responsible for such abuses of this freedom as shall be defined by law.”. With this, freedom of speech is no longer a political necessity but a fundamental human right bestowed upon all citizens all the time.

In 1948 the French notion of human rights was adopted by most of the planet through the Universal Declaration of Human Rights. Here’s the relevant section: “Everyone has the right to freedom of opinion and expression; this right includes freedom to hold opinions without interference and to seek, receive and impart information and ideas through any media and regardless of frontiers.”. Pretty straightforward, right? But free speech is a powerful weapon and outside the legal framework of limits and punishments, it’s easy to be bothered by people saying absurd things and then claiming it’s their right to do so.

Guess what? It really is their right to do so. The dark side is very tempting with its justifiable censorship that surely won’t affect us sensible people, but freedom is much more important than comfort. So important, in fact, that we should defend the freedom of expression of people “shown the door” by a majority that labeled them “assholes”. Even if we agree with the labeling. There are many acceptable ways of dealing with speech we don’t agree with. Censorship is not one of them.

nobody wants these trees

Joe e genul de film care-ți lasă un gust amar după vizionare. Nu pentru că ar fi prost, dimpotrivă. E prea eficient în administrarea dozei de coșmar realist. E ca și cum ai vrea să scapi de disperarea tăcută a vieții de zi cu zi uitându-te la un film și te trezești lovit de o disperare și mai intensă.

Nicolas Cage are unul din rarele lui momente de actorie serioasă, puștiul joacă perfect iar boschetarul alcoolist e interpretat magistral de un adevărat boschetar alcoolist care a dat și colțul după terminarea filmărilor. Curat neorealism american. De văzut. Eventual după o americă edulcorată gen Mad Men, că tot a început sezonul.

etimologia în care ne-am născut

În engleza veche orzul se numea bere.

myth, magic and terrible filmmaking

Am citit că 47 Ronin e prost dar nu credeam că e chiar așa. Totul e ridicol și kitsch: de la scenariu la dialoguri, scenografie, jocul actorilor, efecte speciale și terminând cu Japonia medievală pe înțelesul copiilor cu cireși în floare și sepuku după ceai. Nici măcar budiștii rotitori reptilieni nu au reușit să mă convingă că n-am pierdut două ore de pomană.

the war of terror

Războiul e prin definiție o serie de crime justificate ideologic, strategic, moral, etc. Țările civilizate au căzut de acord asupra unor reguli prin care aceste crime să fie comise. De exemplu se omoară între ei doar oamenii în uniformă. Civilii care nu sunt angajați direct în conflict și nu lucrează la obiectivul militar în timpul bombardamentului sunt lăsați în pace. Asta în teorie. În practică civilii sunt mai ușor de omorât și prin țintirea lor se creează teroare în populația generală cu efecte negative asupra forțelor armate. Raidurile aeriene asupra marilor orașe din timpul celui de-al doilea război mondial aveau ca țintă principală tocmai acești civili. Forțele angajate în conflict s-au rușinat suficient de asta încât să le declare erori de identificare a obiectivelor. Erau alte vremuri.

Astăzi, țările extrem de civilizate ignoră complet ideea de reguli în timpul unui conflict armat și sar chiar și pasul declarării războiului pentru a simplifica procedurile interne. Dușmanii sunt identificați, localizați și asasinați de către misterioase trupe speciale peste tot în lume. Cum nu există vreun proces legal sau vreo supraveghere din partea unei terțe părți, se mai fac și greșeli. La nivelul ăsta, greșelile se traduc în cadavre de civili. Cum asasinările se fac pe blat, nu se declanșează nici un scandal. Dacă morții erau adulți atunci erau sigur teroriști, dacă erau copii atunci e o consecință tragică a acțiunilor părinților lor – teroriștii.

Cu cât crește numărul de asasini crește și numărul de victime și numărul de greșeli. La un moment dat, greșelile devin majoritare și generează mai mulți dușmani în rândul civililor supraviețuitori. Așa apare nevoia de a lăsa cât mai puțini supraviețuitori. Ai reușit să radicalizezi și să asasinezi un cetățean al propriei țări undeva la mama dracu’ în Yemen? Asasinează-i și fiul adolescent ca să știi o treabă.

Pentru mai multe detalii despre noul mod de a conduce un război global modern și fără reguli vedeți documentarul Dirty Wars. Nu fiți șocați de imaginile cu cadavre de teroriști și copii de teroriști. E vina lor că n-au înțeles cum stă treaba cu licuricii.

sisters are doin’ it for themselves, standin’ on their own two feet and singin’ their own shitty songs

Nu știu ce e mai fascinant la Frozen: simularea zăpezii sau faptul că au cheltuit 150 de milioane de $ pe un film incredibil de prost? Scenariul pare scris de un comitet de marketing drones, cântecele par făcute direct pentru spectacolele de la Disneyland – predictibile, proaste, cu înflorituri manelistice – și se bagă în poveste ca sula în coastele lui nea Nelu. Se prostesc un pic personajele, o femelă mai agresează un mascul pentru cota de umor fizic când deodată erupe o populară disneiană. Păi de-asta am așteptat eu douăj de minute să se descarce torentul?

peeping Tom, Dick and Harry

GCHQ – STASI-ul britanic – spionează de ani de zile webcam-urile utilizatorilor de Yahoo Messenger. Un screenshot la fiecare 5 secunde de la toată lumea, că doar imperiul e democratic și nu discriminează victimele. Luând în considerare numărul uriaș de utilizatori și inteligența limitată a minorilor față-n față cu hormonii, estimez că GCHQ are în momentul de față cea mai mare colecție de pornografie infantilă din lume. Totul ca să “keep Britain safe and secure in the challenging environment of modern communications“. Păi nu?

via | HN

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 38 other followers